Meseriașii care pleacă peste hotare

Circulă zilele astea mai multe articole pe tema valorii pe care o aveau românii acum 1, 5, 10, 15, 30 de ani. Despre cum oamenii valoroși pleacă din România. 

Și mă întreb – când oamenii ăștia care pleacă acum sunt super-valoroși, de ce România e în situația în care e acum, zbătându-se să iasă din mizerie? De ce e România în creștere economică de cel puțin 15 ani încoace (cu pauza pe care au luat-o toate țările prin 2008)? De ce nu zboară peste toată Europa, fără adversar?

Citesc acest articol al lui Florin Negruțiu în care se plânge că ne pleacă meseriașii. Un vaiet legitim care pe mine m-a amuzat – cu mare nervozitate pentru că și eu am o problemă similară. O să încep cu problema mea, după care o să vă explic care e durerea lui Florin.

De câțiva ani caut pe cineva care să-mi facă două mese. Nu vreau nimic ca-n povești – vreau o masă dintr-un blat solid și cu patru picioare, una la fel, dintr-un blat solid, cu șase picioare. Caut de doi ani în Brașov pe cineva care să-mi facă. Nimeni nu vrea să îmi facă. De ce? “Păi e simplu, cumperi un blat din Hornbach, ți-l taie ăia la fix și îți pui tu picioarele”. Asta am auzit de la primul, de la al doilea, de la al zecelea meseriaș. Și eu nu vreau asta. Eu vreau să plătesc, și vreau să plătesc dintr-un motiv foarte bun: vreau să o facă cineva care se pricepe, să mi-o transporte cineva care are o mașină suficient de mare, vreau să am o garanție că treaba nu e făcută în dorul lelii și nu vreau să o fac eu. Nu pentru că nu pot – din contră, pot mult prea bine. Doar că nu vreau. Nu vreau să-mi transform jumătate din casă într-un atelier de tâmplărie, pentru că casa mea nu se pretează la așa ceva. Nu vreau să mă rog de taximetriști să care un blat prin tot orașul, nu vreau să-mi țin o cameră ostatecă cu o bucată de mobilă lăcuită care trebuie să se usuce, nu vreau să îmi caut Burghie De Cinșpe De Lemn, nu vreau să îmi trezesc vecinii cu mania mea de a da găuri. Apartamentele de bloc nu sunt făcute pentru așa ceva, de-aia maximul de efort pe care îl cere mobila de la IKEA e să bați cu un ciocan niște doape de lemn.

Nu găsesc un meseriaș care să-mi facă chestia asta. Nu un Nea Căpșună pe care să-l plătesc și să stau după fundul lui ca să mă asigur că-și face bine treaba, ci un om care să aibă o firmă, care să-mi dea o chitanță la sfârșit și să aibă tot interesul să mă deranjeze cât mai puțin ca să-și facă banul. Un om care să nu vrea să-și facă prieteni ci clienți, un om care nu vrea să-mi povestească mie ce tare e el, ci unul care să îmi respecte faptul că nu-mi pasă de el, de viața și familia lui, și interacțiunea noastră e una pur comercială.

I-am întrebat pe alții care și-au făcut prin casă chestii cum au procedat. Când m-au auzit ce vreau, au venit cu aceeași poezie: iei un blat, îl găurești, îi pui picioarele și gata. Nu pentru că costă mai puțin – în mod normal te va costa destul de mult și-așa, cu niște costuri ascunse pe termen lung (că de-aia e bine să-i lași pe profesioniști să facă o treabă, că o fac mai bine ca tine, mai trainic și mai îngrijit).

Și asta mă duce cu mintea la toți oamenii pe care îi cunosc și care și-au făcut casă. Lucrând cu mulți programatori, știu suficient de mulți oameni care și-au făcut casă, și toți au devenit experți în tipuri de țevi, în metode de construcție. Au avut ca preocupări măsurări de unghiuri de 90 de grade și înclinație corectă la pereți. O viață diversă pe care nu mi-o doresc. Prefer să rămân cu programarea – îmi ocupă suficient de mult timp.

Revin la locul de unde am pornit. Articolul lui Florin, despre felul în care toți meseriașii i-au plecat în străinătate. Păi e simplu: e vina lui – e vina lui pentru că el a preferat să lucreze cu un meseriaș și nu cu o firmă care ar fi trebuit să îi asigure serviciile respective. Oamenii ăia nu au prosperat pentru că probabil nu s-au priceput la marketing – nu au știut să își facă reclamă și să trimită vorba mai departe. Firma lor de servicii începea și se termina cu ei – și sunt mulți care au și domenii de internet chiar bune, dar pe care îi suni și care îți răspund că nu se mai ocupă de asta. Fiecare din ei era un Han Solo fără Ciubaca1)mi-e lene să-l scriu corect, un aventurier al spațiului fără echipaj. Normal că au eșuat, normal că au plecat în altă parte unde nu le e rușine să fie angajați pe bani puțini. Pentru că negreșit trebuie înțeles că oamenii pleacă pe salarii mici. Că de-aia pleacă, că lumea de-acolo îi vrea că iau bani puțini pe muncă multă.

Dar aici le e rușine să lucreze pe bani mulți. Meseriașii ăștia pe care îi invocă Florin Negruțiu în articolul lui sunt slabi, lucrează prost. Pentru că, să fim serioși, unde sunt extraordinarele lucrări pe care le fac ei? Dacă oamenii ăștia ar fi existat pe bune nu am fi avut țevi sparte în prostie, instalații făcute la-ntâmplare. Toate prostiile din casa ta au fost făcute de niște Nea de-ăștia incompetenți pe care acum îi ridică lumea la rang de geniu. Nu, nu sunt niște oameni valoroși – sunt niște incompetenți care știu să facă și ei o chestie – ăsta e motivul pentru care dacă îl întrebi pe un programator care are casă ce fel de țeavă să folosești pentru apa caldă o să-ți vorbească despre asta jumătate de oră în șir. Nu neapărat pentru că e mai deștept, că programatorii nu sunt tot timpul niște oameni străluciți intelectual, ci pentru că și-a făcut casă și știe, că meșterii sigur au făcut-o de oaie.

În România, practic, nu există niciun constructor care să îți dea un proiect cu un Gantt cu proiectul și cu costurile aproximative de la început. Totul e un efort de negociere, că tre’ să stai după fundul valorilor astea care ne pleacă în străinătate, altfel pică casa pe tine. Când, repet, ar putea face foarte mulți bani de-aici. Ar putea începe de-aici, de exemplu, făcându-mi mie două mese cu patru picioare2)mi s-a atras atenția din cască că de fapt eu vreau două mese cu zece picioare sau două mese cu câte cinci picioare fiecare.

De bine, de rău, de când ne tot pleacă valorile astea România o duce mai bine – și ca PIB/cap de locuitor, și ca productivitate. E un lucru care trebuie să vă dea de gândit – ăsta, și faptul că presa o duce tot mai rău. Din păcate oamenii care ar fi trebuit să facă munca câmpului s-au apucat de jurnalism și explică în articole pline de patetism cum 8 oameni care cară o carcasă de porc fac o treabă pe care o făcea un singur tăietor de porc. Nii la el, unde se ascundea superman-ul.

5_Babe_PIG

Fane Șorici, meșterul care-ți cârpește țevile. Dacă-i dai o mână de ajutor. Eventual îți explică el ce tre’ să faci și cum.

NOTES   [ + ]

1. mi-e lene să-l scriu corect
2. mi s-a atras atenția din cască că de fapt eu vreau două mese cu zece picioare sau două mese cu câte cinci picioare fiecare

Comments

Meseriașii care pleacă peste hotare — 37 Comments

  1. Cand oameni care se cunosc vag stau impreuna la o masa, invariabil apare discutia eterna cu “in Romania nu gasesti un instalator/electrician/tamplar bun”. Si, in mod dubios, mai toate concluziile lor sunt corecte.

    P.S: Cred ca te pot ajuta cu ceva sfaturi pe partea de tevi, racorduri si sigurante (aici cred ca poti sa-l intrebi si pe Zoso, ca avea un tutorial despre schimbat tablouri). Asta in conditiile in care am un instalator/electrician de urgenta 🙂

  2. Salut. Sunt programator si mi-am facut singur in casa toate scurgerile. Mi-am luat scula speciala pentru dibluri molly si am pus toate galeriile. Un alt programator mi-a montat plase de tantari.

  3. Lol.
    “În România, practic, nu există niciun constructor care să îți dea un proiect cu un Gantt cu proiectul și cu costurile aproximative de la început.”
    Sa stii ca sunt, dar costa de iti vine sa vorbesti singur 🙂

    • un motiv pentru care sunt multi “meseriasi” pe piata este lipsa banilor. romanul se descurca singur sau apeleaza la un meserias.
      sunt destule firme (chiar si in Brasov) care iti fac si proiecte CAD, simulare 3D, iti dau deviz de materiale, contract, garantie, asigura transport si montaj etc.
      dar astia cauta lucrari serioase, volum. si, evident, te costa de te usuca, cum zice mai sus Horea.
      putini isi permit.
      situatia asta o consider o normalitate pentru Romania prezenta. nu cred ca ai vrea servicii si preturi ca in vest. exemplu: la noi ora de manopera intr-un service auto sa zicem ca e in medie 80 lei. in vest e 80 euro si pana si cei de acolo se plang ca e exorbitant.

    • Aceasi lamentare pe care am mai auzit-o de zeci de ori.
      Nu gasesti meserias. Dar care sa lucreze ieftin 😀

      Munca costa.
      Si poti face cam tot ce-ti doresti in Romania atata timp cat esti dispus sa platesti.
      Numai ca e absurd sa ai pretentia ca o masa facuta pe comanda sa aiba acelasi pret ca cea din magazin.
      Nici macar pretul lemnului nu e acelasi. Una e sa cumperi mii de tone de lemn si alta e sa cumperi cateva zeci sau sute de tone.

      Si apoi ii inteleg si pe meseriasii care te refuza.
      Pai ii spui unuia ca il costa x-lei si ala incepe sa rada pentru ca e mult. Dupa ce spui acelasi lucru altor zeci sau sute de oameni si primesti aceasi reactie. Normal ca spui ca nu faci, sau ii dai aceasi solutie pe care a cautat-o toata lumea, cârpeala (sau cum spun americanii DIY).

      PS. pentru terasa mi-am facut o masa si doua banci din lemn masiv (trunchi de copac).
      eu am gasit la Runcu ceea ce aveam nevoie.

  4. Mi-am luat io casă de căcat în străinezia, că o zis fata că are farmec, și pentru că am și io o slujbă și mi-i lene să mă apuc de meșterit după 9, can îi în pat satanel, îmi tat repară la iea un număr de firme de 2 ani jumate. Norvegieni, romani, lituanieni, polonezi, spanioli, marocani, portughezi. Toți is de-a p… da no, tra să fie câțiva Cum or fi

  5. Cu meseriasii e si o problema: aia tineri nu stiu meserie pentru ca nu au avut unde sa o invete. Pe vremea comunistilor inca se facea scoala cat de cat si practica in fabrici, dar in ultimii 15-20 de ani pregatirea pentru o meserie s-a facut in bataie de joc, la un moment dat parca s-au si desfiintat scolile de meserii, iar liceele industriale s-au orientat pe programe mai teoretice, practica facandu-se de forma sau deloc. Cei care inca mai stiu meserie indata ies la pensie, cei tineri care stiu ceva cat de cat pleaca toti in afara si cei care raman sunt incompententi si lenesi.

    • Asta o spune tot unul care face o muncă de birou, birou la care are şi calculator. Şi care idealizează clasa muncitoare trăitoare la apartament. Îi crede un fel de macho ai ciocanului şi eroi ai bormaşinii, cu muşchii lui Rambo, mitraliera lui Ceapaev şi p-la lui Ron Jeremy.

      De fapt, foarte rar se întâlneau meseriaşi buni înainte de ultimii 15-20 de ani, cei care sunt acum generaţia 60+ sunt nişte alcoolici cu creierul murat în vodcă, vorbind ca zombii (“brrraiiinnssss….”), iar la liceele industriale în anii ’80 şi ’90 se făcea un mare rahat. Toţi golanii, hoţii de buzunare şi beţivii de prin cartiere se duceau acolo, ca să nu rămână cu 8 clase şi să fie luaţi de autorităţi la muncă pe şantierele patriei; era mai uşor să fii lăcătuş sau şofer decât să cari sacii de ciment.

    • timp am zilele astea. problema pe care o văd eu nu e blatul, ci picioarele. și nu picioarele, ci cum le prindem ca să arate bine și să nu deranjeze pe blat.

      ps1: blatul vine gata lăcuit.

    • Da, știu problema – și soluția cu ‘îi pui un șurub și iese ciuperca de la șurub pe-afară’ nu îmi place. Cu blatul: îl taie ei și-l lăcuiesc și pe margine, pe la tăietură?

    • Nu se gasesc la noi in comert solutii cum foloseste ikea?
      1) Ancora (ikea 100751) pe care o bati in blat in care vei insuruba:
      2) Surub dublu (un fel de ikea 117175): la o parte are surub care se infileteaza (asta intra in blat) si in partea cealalta holsurub care intra in picior

  6. Ca idee, exista o firma langa Brasov, la Harman. Baietii sunt specializati pe reconditionari/constructii orgi. Cea de la Biserica Neagra e reconditionata de ei. Produc si mobilier de calitate la comanda, cu tot cu montaj/etc la preturi corespunzatoare dar fac treaba extraordinara.

  7. da, îi pun ei cantul ăla pe marginea blatului. e deja lăcuit.
    sunt șuruburi fără măciulie, pentru îmbinare, să nu se vadă.
    azi am treabă, pe 27 mergem să ne uităm?

    • ^Io’ ti-am zis ca daca dai un search prin oras si pe bloguri strangi de o firma de instalatori-electricieni-tamplari 😛 (si care, culmea, s-ar putea chiar sa te ajute mai mult decat “meseriasii”).

  8. Matale vrei un meșter care are PFA, să-ți facă treaba bună și factura aferentă.
    Păi la ce impozite și taxe îi ia statul ( și de la anu’ și impozit astronomic la spațiul unde e înregistrată firma ) e normal să plece.

    • Am plătit impozite ca PFA, nu ia la fel de mult ca în Germania, e suficient de simplu de utilizat PFA-ul. Nu e o problemă, și nu a fost niciodată.

  9. Meseriasi sunt, dar trebuie sa ii platesti suficient. Cam cat esti dispus sa oferi pentru proiectul cu masa ? 10, 25, 50, 100, 150, 200 euro ?

    • Si iti vorbesc de pret, pentru ca fiecare se gandeste nu la munca in sine ci la deranj. Timpul pierdut cu batutul a 4 bete intr-un blat reprezinta o oportunitate de a face ceva mai bin platit. De aceea, daca platesti corect, vei gasi meseriasi. A plati corect inseamna a evalua corect cat face, si sa pui totul cap la cap ca in dezvoltarea software: timp cu deranjul, cumparatul pieselor, transportul, lucrarea in sine, transportul la tine acasa. Cam cat crezi ca ar trebui sa coste ? Ce oportunitate pierde meseriasul daca lucrarea ta nu are pretul suficient de mare ?

    • Eu as pune 1 zi de munca, si 300 lei doar onorariul meseriasului. Asta la negru, fara TVA si incasari prin firma. Cu firma, mai pune si TVA si profit, peste 500 lei. Dupa care, materialele le platesti separat, transportul 50 ron pe care ii dai tot meseriasului.

    • @Vasile, asa fac meseriasii slabi, iau lucrari “care merita” doar, un profesionist te programeaza si daca are niste lucrari mai mici sau asemanatoare le face in aceeasi zi. Nu e treaba clientului sa faca plata ” corect”, el doar intreaba cu cat lucreza si spune da sau nu. Nu exista plata corecta, ci doar plata negociata. Aiuritii astia se vor plange mai incolo cand niste straini o sa speculeze potentialul pietei de aici si o sa acapareze clientii.

  10. @radu

    E şi nu e adevărat. Din experienţă îţi zic că fiecare proiect are un overhead care e fix.
    1 proiect mare = 1 overhead.
    10 proiecte mici = 10 overheaduri.

    Şi la fiecare trebuie să discuţi cu clientul, să-l suni, să-l intrebi, nu ştie ce vrea, nu ştie cum vrea, mereu probleme. Chiar dacă eu ştiu că termin treaba în 2 ore, mai pierd 2 ore cu clientul care întârzâie, uită, are probleme, mă ţine la telefon secole întregi să-mi explice probleme care nu mă interesează, etc.

    Aşa că am ajuns pur şi simplu să lucrez doar proiecte mari, şi cele mici pur şi simplu le refuz.
    Prefer să mă odihnesc în zilele libere.

    Da, sunt softist, dar sunt convins că e la fel în orice altă meserie. Decât să mergi la 10 apartamente într-o zi să repari câte-o priză, şi să o lălăi cu 10 români care te sună, bâzâie, găseşte apartamentul, etc, mai bine iei faci instalaţia electrică la un apartament/casă întreagă, lucrezi 2-3 zile o săptămână ai luat banul, ai făcut o treabă bună cap coadă, ai închis şi la revedere. Chiar dacă să presupunem că faci bani mai mulţi cu 10 clienţi cu job-uri mici (deşi sunt sceptic), e foarte obositor după un timp.

    Asta e realitatea din ziua de azi, ce te omoară nu e munca în sine, ci interacţiunea cu oamenii.

    Am văzut şi în SUA, singurii meseriaşi care-ţi vin acasă sunt mexicani care n-au acte şi sunt nevoiţi să lucreze la negru. Din secunda în care au acte, îşi fac firmă şi se apucă de făcut case sau cartiere întregi, nici nu mai răspund la telefon.

    Soluţia nu ştiu care este, dar îi înţeleg pe softiştii de mai sus care şi-au făcut singuri ţevăraiele, probabil la fel voi face şi eu…

    • Corect, dar eu stiu ce vreau si nu vreau in ultima clipa ca stiu ca fiecare are prioritati, iar despre abureli si vorbarii crede-ma ca prefer cu altii sa o fac nu cu necunoscuti, ar trebui sa iti faci timp si pentru mine. Dar dupa cum am spus tu pierzi mai mult decat mine, ca ai nevoie mereu de clienti, da o criza ceva ce faci? fiecare e bagat in seama dupa reputatia pe care si-o construieste. Daca ai prea multe comenzi mai angajezi pe cineva si te extinzi. Deci daca vin alte firme mai mari si iti iau clientii tu va trebui oricum sa muncesti mai ieftin si mai mult, deci conteaza reputatia care ti-o construiesti.

    • In cazul asta proiectele mici nu sunt estimate corect. Trebuie sa incluzi in pret overhead-ul. Clientul nu plateste efectiv munca, ci timpul si oportunitatea pierduta de tine ca producator. Cat iti ia sa faci ceva mic, care este overhead-ul ? E mare, pierzi timp cu prostii si nimicuri ? Bun, alea trebuie platite, si ridici tariful. Apoi aia mici n-o sa-si mai permita, si ramai doar cu proiectele mari. Tot acolo ajungi, dar actionezi ca un profesionist. Nu spui ca refuzi proiecte mici, spui ca taxezi cat fac, cum spuneam, pretul nu pe munca efectiva ci pe oportunitatea pierduta.

  11. baieti voi astia care santeti parerologi de meserie si cunoasteti odata cu programarea toate domeniile de activitate din lume faceti aceeasi crima monstruoasa ….bagati in aceeasi oala matematica cu economia.Incercati sa nu mai amestecati mere cu pere si viata va fi mult mai usor de inteles……..BAFTA !!!

Comentariul tău