Mic dejun

Mergând pe Republicii m-am așezat la o terasă să iau un mic dejun. Să ignorăm faptul că singurii care fac mic dejun în Brașovul turistic înainte de ora 10 dimineața sunt McDonalds, eram după ora 10, da?

Înainte să mă judecați prea aspru, una din plăcerile mele deosebite e ca în weekend-urile de vară să trag laptopul după mine și, de la o terasă, să stau să citesc presa în timp ce sunt servit micul dejun. E o chestie pe care o fac de vreo cinci ani, și nu ai cum să cunoști sentimentul ăsta până când nu ai gustat o limonadă la ora 9 dimineața la o terasă în timp ce încă nu e atât de cald (și e încă umbră) și nu i-ai ignorat pe ăia care se uită la tine ca la un ciudat pentru că stai la laptop în mijlocul orașului.

Și în această dimineață eram pregătit pentru astfel de delicii. O zi frumoasă, 23 de grade, și m-am transformat în turistul străin care se pune la terasă și așteaptă meniul:

„Close, close”, zice domnișoara chelneriță. Mă uit la ceas, e 10 fără 7 minute. Chiar și cel mai leneș terasist deschide la 10, dar în cazul acesta domnișoara insista să fie strictă. „Ok”, dau din umeri și merg mai departe, mă pun pe-o bancă și aștept să se facă 10 și cinci minute.

Încă o dată, de data asta cu noroc – domnișoara nu mai poate să protesteze ca funcționarele de la CFR la faptul că clienții îi invadează terasa – și așteptăm meniurile. Între timp, doar puțini turiști la plimbarea de dimineață și omul pendul, care se mișcă de pe un picior pe altul și dă din cap într-una. O vreme am crezut că e un individ cu ceva handicap mintal, dar nu e – omul e foarte lucid, doar că ăsta e felul în care mai sperie câte-un turist și poate îi dă ceva bani în plus.

În orice caz, fata se execută repede cu meniul. La o examinare scurtă: are mic dejun, deci putem comanda.

„După 12:30”.

„Poftim?”

„După 12:30. Atunci deschidem.” îmi spune ea de parcă enunțul suplimentar ar avea mai multă logică decât intenția de a servi micul dejun la ora 13. După ce am eliminat mental ideea că totuși nu arăt atât de beat încât să fie sigură că nu mă trezesc înainte de ora 12, am insistat:

„Și este un mare succes micul dejun la ora 12:30?”

„Da, chiar multă lume îl comandă. Dar în timpul săptămânii. În weekend deschidem la 12:30”

„Cine servește micul dejun în timpul săptămânii după ora 10?”

„Multă lume, să știți”

Recunosc, m-a încuiat. Nu am mai avut curiozități suplimentare, și m-am mutat la altă terasă unde nu am mai îndrăznit să mă așez fără să întreb dinainte la ce oră servesc micul dejun.

V-aș fi pus o poză cu mic dejunul meu, dar mi-e prea lene să fac poze de-astea

V-aș fi pus o poză cu mic dejunul meu, dar mi-e prea lene să fac poze de-astea


Comments

Mic dejun — 9 Comments

  1. încearcă la Stradivari, în acvariu. mic dejun englezesc și stai cu ochii pe geam uitîndu-te în Piața Sfatului. de la 10.00 dacă u mă înșel. și la fostul chinezesc e loc, dar nu m-a încîntat ce-am avut în farfurie. era o imitație de english breakfast.

    • La Stradivari nu am încercat, o să fac asta la iarnă/toamnă, pe ploaie. La fostul chinezesc e o spoială de mic dejun, nu știu să facă nici măcar o omletă, e scump, pe măsura înălțimii tavanului.

Comentariul tău