Mickey Haș sau cum să fii ipocrit până la capăt

Când am scris despre articolul 11 și 13, am scris pentru creatorii de conținut, pentru oamenii care fac un efort deosebit și încearcă să-ți ofere entertainment. Eram oarecum mirat de faptul că românii nu prea au comentat despre articolele astea; începusem să cred că în România astroturfing-ul celor de la Google nu a ajuns. Dar e ok; Google a plătit la Mickey Haș, și urmează să plătească și la ăia mai mici. Așteptați-vă, așadar, la o avalanșă de clipuri cu titluri de sperietoare.

Cum ziceam, articolul 13 e făcut să-i protejeze pe cei precum Mickey Haș; oameni care creează conținut, chiar dacă e conținut agregat, comentat, pastișat, conținut protejat în legea românească de drepturi de autor care vine și explică detaliile pentru fiecare din acele articole. Dar să-l urmărim pe Mickey Haș:

Eu înțeleg că-ți dă Google bani, dar măcar dacă îți dă Google bani, când mergi la masa aia rotundă să vorbești ceva cu parlamentarii, zi-le ceva coerent. Mickey arată că e gata să intre în politică; zice nimic în fraze lungi, și apără o poziție contra intereselor lui pe termen lung pentru că a și-a luat banii înainte.

Pentru el e un win-win. Dacă pică legea, rămâne cu banii de la Youtube și o relație privilegiată cu Youtube. Dacă nu pică legea, rămâne cu banii de la Youtube și o relație privilegiată cu Youtube, dar și cu drepturile protejate de UE. Miau miau scârț scârț, dar Mickey Hash câștigă în toate scenariile, că și-a luat banii înainte.

Inițial nu doream să comentez amuzamentul cu Haș. Până la urmă e treaba lui cum trăiește, cum își face banul, e treaba lui la ce contracte semnează. Nu e moral ceea ce face, dar mi se pare că nici ce face Google nu e moral, așa că e fair-game să le iei banii în timp ce mergi la dezbateri la uniunea europeană să zici următoarea chestie. Citez:

If we want to talk about copyright I think we need to get our philosophy straight, because I think this is a philosophy problem more than anything else. We should see as a society what we all think about copyright. Copyright infringement is happening either way, whether we like it or not, it’s happening… But the thing is all this creates progress, I mean if we were to stop this process we were(???) to stop progress and I think at the end of the day whether this legislation passes or not, I think progress and creativity is… it’s actually impossible to be stopped

Cu alte cuvinte ce le zice ălora e că chiar dacă trece articolul 13 (de care se plânge el cu gugle) progresul și creativitatea nu poate fi oprită. Excelent. Hai să-l trecem.

Ce vrea să spună Hașu’ acolo e că legea ar încerca cumva să oprească progresul și creativitatea. Ce zice, de fapt, e că indiferent de existența sau prezența legii creativitatea nu va fi oprită; și prin creativitate el crede toată gargara aia cu „copyright infringement is creativity”. Nu, nu e creativitate să furi clipul cuiva, și da, există suficiente căi prin care poți crea ceva fără să furi. E ok, nu-ți fă griji, faptul că furi un format de emisiune nu înseamnă neapărat că încalci drepturile de autor.

Mi se pare ciudat că Google, care are deja automatizarea de recunoaștere de conținut, și o pune în aplicare pentru conținutul membrilor RIAA, se bate atât de mult cu UE. Nu pricep care e logica. Hașule, las comentariile deschise fix pentru tine; dacă poți să-mi explici care e miza, poți să o faci aici; e ok să interzică duplicarea de conținut RIAA, aia nu îneacă creativitatea? Cum comentezi? Cât costă ca să comentezi?