Milă pentru torționari?

communismCirculă de o vreme o mulțime de articole despre de ce hărțuiește statul român torționari prea bătrîni să mai facă rău. Și nu o să vă expun foarte pe larg punctul meu de vedere, dar o să dau un exemplu și o să pun link-uri la două articole de citit pe tema asta.

Primul articol este punctul de vedere al generației tinere de acum: “Dar de ce trebuie să hărțuim niște bătrîni decrepiți?”. Într-adevăr, pare fără sens, din punctul lor de vedere totul a fost prea în trecut, deja nu mai contează. Reprezentativ e articolul lui Dollo:

În fapt nici ăia torturați (care mai sunt în viață) nu prea mai sunt capabili de ură, după 60 de ani de așteptare în care au văzut că poporul pentru care au suferit ca niște fraieri în temnițele comuniste a votat cu comuniștii chiar și după înlăturarea oficială de la putere în 1989

Dollo are dreptate. Ca societate, nu prea mai suntem capabili de ură, de fapt, nu prea mai avem sentimente față de ce s-a întîmplat acolo. Totul pare că e un circ mediatic, menit să ne mai ia ochii de la o mărire de taxe, și da, sunt de acord, e mult circ aici.

Întrebarea în general e: “ar trebui făcută treaba asta acum? De ce?”. Și am găsit un articol de-al lui Daniel Goace în Kamikaze care explică și de ce. E vorba de amintirile unui torționar, și felul în care se făcea colectivizarea în România, aia pe care o laudă toți spălații pe creier socialiști din ziua de azi.

– Păi, nu ţi-am zis?! Ne-am dus peste ei… Eu am fost cu unitatea noastră pe aici prin satele din jurul Bucureştiului: Afumaţi, Baloteşti, Tărtăşeşti… Mi-aduc aminte că i-am luat ca din oală, pe la 5 dimineaţa… era încă întuneric afară. Au ieşit din case în izmene şi-au tăiat-o la fugă peste coclauri. Da’ se alerga greu, că erau nişte troiene iarna aia de-ţi ajungeau pînă la piept. Nici noi nu puteam să fugim după ei. Aşa că i-am urmărit cît am putut şi după aia am tras după ei.
– Cum adică? Aţi tras înspre ei sau cum?
– Da, dom’le! Am tras după ei, dacă nu voiau să stea… Dacă fugeau… Io ce să le fac? Noi aveam sarcină clară! Nu se mai putea!
– Şi… adică au şi murit oameni?
– Normal că au şi murit! Am tras în rafale la nivelul corpului… Nu vedeai prea bine ce nimereşti… Oricum, nu se mai ducea nimeni după ei să-i adune… Cine fugea era împuşcat! Doar ştiau! Dacă erau tîmpiţi şi nu stăteau dracului!…

Pentru cei care nu înțeleg sau nu știu să citească ‘de ce’, răspunsul e că există două motive. Primul, că nu vrem să se mai întîmple ce s-a întîmplat în România comunistă, și al doilea, pentru că nici lor nu le-a păsat de oamenii pe care i-au omorît. Oameni care ați fi voi în cazul în care situația s-ar repeta, în vreun fel sau altul (și la felul cum vă plac Nicușor Danii și Remus Cernii de azi, pare că e un viitor foarte posibil).

S-a-nțeles?

Comments

Milă pentru torționari? — 3 Comments

  1. Nu cred ca ar sustine nimeni sanatos la teasta ca asa ceva sa nu se pedepseasca, dar nu putem trece cu vederea ca gigeii astia au fost lasati sa imbatraneasca pana in stadiul in care nu mai au nimic de pierdut. Si probabil doar vartejul asta mediatic va ramane ca “pedeapsa” pentru ca, sa fim seriosi, mosul ala de 88 de ani e posibil sa miroasa florile la radacina inainte de a ajunge in sala de tribunal.

    • Sincer eu as zice ca un proces cu sentinta dar fara pedeapsa ar fi chiar util. Sa nu uitam tragedia comunismului.

      Ceva gen “Truth and reconciliation comission” din Africa de Sud.

    • Un proces e util, ca și poziționare a țării față de un subiect pe care am preferat să îl îngropăm. Că nu mai avem ură pentru oamenii ăia, da, de acord. Dar ar trebui să avem ură pentru cei care vor veni să ne facă același lucru nouă. O sentință pentru viitor, dacă vrei.