Ministrul și secretara

Citatul zilei de ieri a fost:

Suntem în situația în România în care o secretară bună la o multinațională câștigă cât un ministru. Este absurd şi inadmisibil să se întâmple astfel de lucruri. Cum valorifici munca lor și pe cine reușești să atragi în administrația publică cu astfel de salarii?

O secretară bună e greu de găsit. Și un programator bun e greu de găsit, dar o secretară bună e infinit mai greu. Românilor le lipsește etica de muncă, nu înțeleg că rolul lor e important, nu înțeleg că singurul mod de a câștiga mai bine nu e să fure, ci să își facă treaba cum trebuie.

Un lucru pe care un ministru îl pricepe cu greu. Sunt foarte puțini miniștri remarcabili în România – nu știu dacă veți putea numi zece miniștri care au făcut ceva bun pentru țară. Prea puțini miniștri au ajuns în poziția respectivă pentru alte motive decât furtul generalizat.

Așadar, e mai puțin absurd, și cât se poate de admisibil ca o secretară bună la multinațională să câștige mai mult: produce mai mult, face mai mult și ma bine decât un ministru al României.

Ah, miniștrii sunt plătiți prost? Foarte bine. Asta e țara pe care au făcut-o generații de politicieni, cu un aparat de stat supradimensionat (Tăriceanu, te iubesc!) în care e imposibil să dai un salariu competitiv. În plus, degeaba plânge omul respectiv pe umărul miniștrilor. Realitatea e că un salariu la privat e în medie cu 19% mai mic decât unul la stat. Miniștrii poate sunt prost plătiți, dar trepădușii care vând țara la bucată sunt mult mai bine plătiți decât cei care cotizează la stat.

Posibil ca marea frustrare e că ministrul nu mai poate scoate secretara la ștrase, să-i arate ce mașină mișto are el. Îmi pare rău pentru viața socială a domnului ministru însă, cum explicam mai sus, e posibil ca domnișoara secretară să muncească mai mult și să facă lucruri mai bune decât domnul ministru.

federica-gagliardi-5

Comments

Ministrul și secretara — 15 Comments

  1. De fapt esența e alta – mai sunt funcționari care nu stiu ca in general la o multinaționala nu mai exista ‘secretare’ in sensul pe care il știau ei din anii 80: o persoana cel mai adesea fara vreo calificare speciala, care doar răspundea la telefoane, bătea la mașină pentru un director si ii sorta corespondența.
    O ‘assistant manager’ din ziua de azi e altceva, daca e pe bune.

  2. poate nu intelegeti complexitatea muncii unui ministru, ca sa nu mai zic de raspundere.
    cu asa salariu, nu e de mirare ca majoritatea se ocupa cu tot felul de smecherii care sa le “rotunjeasca” veniturile.
    acum trecand la lucruri serioase: solutii?

  3. @Mircea : Saracii miniștrii.. De parca nu ar fi o funcție politica (ci una bazata pe competente profesionale, sigur.. 🙂 ), si nu ar avea o armata de oameni in minister care să-l ajute.
    Salariul unui ministru e foarte ok pentru starea de rahat in care e economia romaniei – daca seful unei firme private poate sa își dea cat vrea “salariu” din profit, când vine vorba de funcționari publici e vorba de banii (si așa putini) ai întregii tari – așa se face ca nu înțelege autorul articolului..

  4. @Tudor: diacriticile alea nu te ajuta pentru ca scrii incoerent si n-am priceput mai nimic. repet intrebarea: solutii?

  5. Proverb chinezesc: “No one who can rise before dawn three hundred sixty days a year fails to make his family rich.” (citat din Malcolm Gladwell, Outliers: The Story of Success; prefer să nu-l traduc).

    Proverb românesc: “cine-i harnic și muncește ori e prost ori nu gândește”

  6. Mircea: Soluții: Miniștrii să se concentreze pe mai buna funcționare a ministerelor, care va aduce o mai bună distribuție a fondurilor, ceea ce va duce către un fond de salarii mai bogat. De exemplu.

    • al naibii, la filosofie suntem buni. de aceea ne zic mereu vesticii: vorbiti mult si faceti putin.
      @Dorin: solutii concrete, te rog. exemplul tau e foarte general si suna ca la un concurs de miss: imi doresc pacea mondiala, sa nu mai existe foamete pe acest pamant.
      iti atrag atentia ca cei de la putere isi pot da ce salarii si pensii vor ei, au mai fost precedente si, evident, scandaluri pe aceasta tema.

    • @Mircea: Problema e generală, răspunsul e general. Vrei să-ți explic în particular de ce fiecare ministru are un salariu de rahat? Știi tu vreun ministru care să fi meritat vreo primă?

  7. @Mircea – aceeasi intrebare pot sa ti-o pun si tie: “Solutii?” 🙂
    Salariile intr-o economie de piata ar trebui sa fie proportionale cu rezultatele.
    Un politician cand accepta job-ul de ministru stie ce salariu va avea – daca nu ii convine, poate refuza.
    O motivatie de genul: “daca nu ne dati salarii mai mari vom fi corupti sau vom fura” suna mai mult a.. santaj. 🙂

    • credeti ca vre-un ministru face ce face pentru salariu? nu.
      pentru experienta si posibilele oportunitati? da.
      independent de aceste aspecte, salariile trebuie totusi sa reflecte functia. nu neaparat valoarea lor e asa de importanta, cat ierarhizarea.
      puterea iti fura mintile. un primar castiga mai putin decat un mucos fara experienta din IT. cauza-efect.

  8. Problema nu e deloc generala, e vorba de “un nucleu de 200-300 de oameni foarte bine plătiţi, care să lu­cre­ze ca înalţi funcţionari publici şi care să scrie şi să coordoneze proiecte strategice pentru dezvoltarea economică a Ro­mâ­niei.”
    Deci 300 de posturi din totalul de 1,2 milioane angajati la stat. Care, daca ar oferi salarii comparabile cu cele din managementul de top din privat, ar putea atrage acelasi tip de oameni. Profesionisti, interesati de performanta, care sa traiasca bine exclusiv din salariu.
    Nu e vorba doar de ministrii, ci si de tehnocratii care fac treaba efectiva.
    Momentan statul ofera maxim 15000 eur/an + posibilitate de spaga si afaceri paralele( foarte riscante in ultmii ani ). La asemena oferta, nu se baga oamenii capabili si interesati “să scrie şi să coordoneze proiecte strategice pentru dezvoltarea economică a Ro­mâ­niei”

  9. Problema e ca majoritatea oamenilor nu stiu ce inseamna o secretara buna (la propriu vorbind), eu am o matusa de 65 de ani care a lucrat toata viata secretara (nascuta si crescuta in Australia). Pe langa ca stie sa scrie coerent 2,3 propozitii, e capabila sa tina minte o infinitate de chestii care mai de care nesemnificativa… scrie cu toate degetele, ea face tot ce inseamna PR pentru primarul localitatii al carei secretara este. Da o astfel de secretara care si in concediu isi aminteste ca sunt chestii importante de facut si isi suna seful sa-i aminteasca, desi i-a lasat 10 oameni care sa o faca. O astfel de secretara e greu de gasit si e scumpa de intretinut.
    PS: Daca va uitati prin ziarele cu locuri de munca, e plin de anunturi… Caut secretara, cu mintea deschisa…

  10. e valabil pentru aproape orice meserie. poate vi se pare ciudat, dar e greu sa gasesti oameni buni pana si pentru munca necalificata.

  11. @Mircea: Comparatia primar – programator incepator nu e prea avantajoasa. Aplica principiul cererii si ofertei. In primul caz cererea de primari e mica si oferta e imensa. Deci orice prost poate ajunge daca vrea primar si accepta chiar si un salariu mic (din pacate cu efectele care se vad). In celalalt caz, cererea e mare si oferta e mica. Nu poti avea pretentia sa fii programator daca mai inainte nu ai pus mana pe o carte. Si lipsa de experienta nu e un impediment, pentru ca un programator se poate forma. Si nu, nu cred in retribuirea proportionala cu valoarea sociala a muncii, pentru ca si aceasta valoare sociala a muncii o stabileste tot echilibrul pietei (realitatii economice poftim).
    Ce se poate face: bugete transparente in ministere, audit, eliminarea beneficiilor ascunse (apropos astea sunt adunate la salariul mic al ministrului comparativ cu secretara de multinationala), reechilibrarea diagramei de personal din ministere (cel putin la nivel inalt sunt o gramada de taie funza la caini)