More plastic hippies

Acum ceva vreme am scris despre experienţa mea în Vamă. Nu am avut prea multe reacţii atunci (trecuse vara) ci abia acum. De ce? E vară, lumea merge în Vamă, caută vama pe google şi găseşte postul meu.

Răspunsurile sunt: “Up yours!” şi “Get the fuck out of there!”. Răspunsul meu, mai pe larg, e următorul:

Nu, nu mi-e ruşine să scriu despre Vamă aşa cum am făcut-o, în ciuda şocului general.

Haide să vedem. M-am dus în Vamă ca să văd dom’le ce e cu feeling-ul ăla de libertate. Nu am găsit decît teribilismul care ucide, de exemplu, festivalul de la Sighişoara.

Cîteva observaţii şi răspunsuri la întrebări:

  • Nu mi-e ruşine să scriu de Vamă.
  • Ştiu cu ce se mănîncă Vama.
  • Nu mă dau în vînt după muzica electronică şi nu am fost la Liberty Parade.
  • Sunt mai înalt decît “Adrianu'”
  • Am mers în Vamă să găsesc liniştea, spiritul deschis şi inteligenţa sufletească pe care o vedeam promovată în recomandările prietenilor. Am găsit în schimb ce am povestit, mai ales acei ‘plastic hippies’ care, ca tine, strîmbau din nas la ‘cei ca mine’.
  • Nu mă duc în alte staţiuni pentru că nu urmez programul stabilit de un vamaiot nervos doar pentru că el consideră că e fiul lui Burebista, deci stăpîn pe Univers.
  • Nu fac frondă, m-am dus acolo sincer interesat de fenomen. Fenomenul în schimb cam suge.
  • Este şi a mea Vama.
  • Nu am venit cu muzică la purtător deci încetaţi cu fazele gen ‘manelistule, ne împuţi plaja cu muzica ta’.
  • Întîmplător pe plajă în Vamă am stat să citesc, incultul de mine.
  • Pentru informaţia tuturor: ascult aproape exclusiv muzică rock, clasică, folk, blues şi jazz, dar ştiu să apreciez şi house, trance, dance, hip-hop, populară, lăutărească, trip-hop, new-age, latino, RNB. Foarte probabil cumpăr (adică dau banii) pe mai multă muzică rock românească decît o fac puştii originali care mă critică. La fel, probabil că dau mai mulţi bani pe cărţi decît o fac ei, citesc mai mult decît o fac ei (deşi nu am atîta timp liber)

Faptul că îţi arunci sînii goi pe plajă ascultînd muzică rock nu te face cu zece clase superior. Aşa că cei care vor să mă critice, vă rog, veniţi cu argumente, nu cu invective.

PS: Da, acesta este în mare parte un comment pus la articolul original.

Comments

More plastic hippies — 4 Comments

  1. Hai să vedem. VdV, OCS, Alternosfera, Firma, COMA, ca să numesc numai ce am cumpărat anul ăsta. Şi nu e vorba de cumpărat ci susţinut. Am cumpărat discurile ca să susţin formaţiile, nu din alt motiv. Pentru discul cu COMA chiar a fost o aventură în toată regula – am mers pînă la singurul magazin din Bucureşti!!! care vinde albumul.
    Şi am numit pe-aici numai trupele rock ca să nu mi se plîngă mucoşii că sunt cine ştie ce ‘cocalar’ (Adică de-ăla care ascultă orice în afară de rock, probabil inclusiv muzică clasică)

  2. Pingback: Plastic hippies (Vama Veche) | Fly on the Windscreen