Născut poet

Dacă românul s-a născut poet probabil a și decedat între timp, și poeziile lui au rămas nepublicate. Asta pentru că poezia românească e în general anostă, iar cea recentă e sinistră de-a dreptul. Am văzut că există mai multe genuri, și am selectat câteva pentru a vedea ce opțiuni avem dacă vrem să scriem cărți în pușcărie și vrem să scăpăm repede.

Poezia tip “catrene scurte ca măsură, cu rimă, în milioane de strofe” care de obicei tratează lucruri precum taxele, Băsescu, politicienii, România și cel mai des alunecă în imprecații de mahala. Acestea sunt de obicei compuse de oameni care au ieșit la pensie și au acea superioritate a împlinirii personale: vârsta le dă dreptul să înjure ca niște dihori în călduri. Poezia asta se citește exact cum citeam noi catrenele în clasa a II-a, când tocmai învățasem să citim. Adică cu un ușor retard, pe silabe, de parcă te-ai coborî la nivelul intelectual al autorului. Nu-ți fie frică, el așa le-a gândit!

Poezia de autor e acea poezie în care trebuie să cunoști autorul personal pentru a înțelege măcar jumătate din ce a vrut să zică. Pentru autor, “obârșia ventriculului eruptiv” este clar întâlnirea cu tipa care s-a întâlnit cu el la un Cico acum cinci ani și a fugit îngrozită. De obicei, ‘auteur’-ul aruncă cu cuvinte mari sau scoase din uz, textul se citește cu dicționarul. Neologismele sunt puse la mișto, iar rația de cuvinte inteligibile este sub 10%. De obicei “auteur”-ul se laudă cu origini bizare (de lângă un castel de-al lui Barbu Știrbey!), aduce referințe care să-ți arate că tu nu știi nimic (sufăr precum Barbu Știrbey!) și a avut o copilărie inventată undeva pe la sfârșitul liceului, când și-a dat seama că nu are nimic interesant de zis sau făcut în viață. Și, evident, copilăria lui e puternic legată de tragicul destin al lui Barbu Știrbey!

Poezia de statut este acea poezie scrisă pentru a întreține o imagine de om sensibil a unor oameni care nu pot dovedi altfel cultitudinea lor. De exemplu jurnaliști, Marius Tucă fiind marele exponent al poeziei de statut. El scrie pentru a demonstra ce plin de sentimente este – și scriitura lui odioasă poate uda până la rugină fiecare suflet nemetalic de om de tinichea. Iată-l pe Marius Tucă cum se luptă cu ora aia de la schimbarea de la sfârșitul lui martie:

Am dat ceasul cu o oră înainte
Și o oră de dragoste ne-a fost furată,
Am simțit cum ai complotat cu Universul
Să mă iubești cu o oră mai puțin,
De aceea eu am să te iubesc cu o oră mai mult,
M-am și înțeles cu toți pomii înfloriți
Să mai rămână așa, exact cu această oră
În primăvara asta, în fusul ăsta orar,
Am dat ceasul cu o oră înainte

Poezia continuă în același stil odios pe facebook-ul lui Marius Tucă. Sursa Internet, să nu uitați de la mine.

Urmează poezia utilitară. Poezia utilitară nu trebuie să rimeze sau să aibă sens. E făcută să meargă cu muzică, pentru că e folosită ca și umplutură pentru un aranjament sonor electronic. Versurile variază de la “Ai papi, dale papi” la “E tăcut, te arde gen deșert Kalahari / Hua, ce bărbat, ce desert… vino, mami!“. Recent până și vlogerii și-au făcut o astfel de poezie cu Moga la butoane, în drumul lor spre cucerirea milioanelor de boți cu adrese de România.

Ultima pe lista mea e poezia inutilitară. Singurul motiv pentru care este scrisă e pentru a strânge cele două volume necesare pentru a te califica drept membru în Uniunea Scriitorilor. E strânsă în volume scurte și publicată la edituri fantomă care există numai pentru a publica astfel de mizerii pe banii autorilor. Cel mai des, oamenii publică așa ceva pentru că sunt ferm convinși că intrarea în Uniunea Scriitorilor le aduce ceva. Poate chiar le aduce, nu știu. Viața e complicată.

Mai există și alte tipuri de poezie, și chiar poezie decentă. Dar, să fim serioși, mai citește poezie cineva în ziua de azi? Poezia e “plicti rău”. Nu mai bine dăm volumul tare la o manea?

Semizânul poeziei românești

Semizânul poeziei românești

Comments

Născut poet — 11 Comments

  1. Exista o pensie speciala de scriitor, daca ai minim trei carti si esti in Uniune.

    Altfel, traim un secol al naratiunii. Poezia care-si face loc este fie foarte buna, fie senzational de agresiva si mediocra (cat sa poata da toata lumea un share).