#nda: Notițe despre azi

Am stat mult să mă gândesc zilele astea. La multe lucruri. Și mi-am dat seama că un lucru care ne lipsește foarte mult și foarte des este liniștea. Nu avem liniște și ni se cere mereu să reactionăm.

#nda e proiectul meu în care nu mai reacționez. În care stau să scriu lucrurile așa cum le văd eu, nu ca o reacție ci ca pe o acțiune personală. Dar, desigur, e foarte util să ai o reacție la ceva - și dialectica socratică m-a învățat că cel mai bun mod de a ajunge undeva e a porni de la o întrebare. În cazul ăsta, însă, nu voi răspunde la întrebări și nici măcar nu o să mă lansez într-un dialog public. Nu dau doi bani pe opiniile celor care vor neapărat să reacționeze la ceea ce am eu de zis pe-aici, din păcate, și o spun din păcate, pentru că au fost vremuri în care am dat mai mult de doi bani pe opiniile celor care mă citeau. Au fost bani pierduți, după cum vă dați seama și din faptul că nu v-am lăsat o cale de a comenta, și din faptul că de fiecare dată când lumea reacționează prin social-media la ceea ce scriu s-ar putea să primească un răspuns mai puțin politicos din partea mea.

Așa că să vorbim un pic despre ce o să vorbesc în această serie #nda. Foarte des mi s-au pus vorbe și gânduri în gură, și lumea a făcut presupuneri majore despre lucrurile pe care le gândesc. Nu mai departe de ieri un mototol online a crezut că la o observație legată de felul în care scriu ziarele brașovene despre USR ar fi necesar să primesc un pic de școală despre cum francezii sunt singurii care au trenuri de viteză mare în Europa (nu sunt singurii). Așadar, vă ofer o oportunitate unică de a-mi comenta ideile personale, alea pe care le exprim. Dacă o idee nu e prinsă sub #nda nu mi-o atribuiți, că poate nu sunteți capabili să extrageți informația din ceea ce am scris anterior.

Al doilea lucru pe care vreau să-l fac este să pun cap la cap lucrurile pe care le-am înțeles despre cum funcționează lumea. Poate ca exercițiu contra depresiei care m-a apucat că în realitate nu există niciuna din lumile alea ideale care mi-au fost promise sau puse în față ca motivație sau ca țel.

Probabil o să greșesc în legătură cu legile economice, politice, cu normele sociale sau cu felul în care văd eu lumea în general. Nu caut o corecție, deși sunt gata oricând să învăț lucruri noi. Ca să învăț trebuie să știu de unde plec, și voi încerca cu maximă claritate să explic de unde anume plec. #nda vrea să fie un moment de maximă sinceritate mai aproape de un exercițiu cinic de exprimare liberă. Nu ne masturbăm ca Diogene în piața publică, dar nu pentru că ne-ar fi rușine s-o facem ci pentru că nu e necesar.

Ideea de a face acest #nda vine după mult timp de reflecție asupra unor teme. Foarte des în interacțiunile mele din social media îmi dau seama că oamenii vor folosi mereu scurtăturile mentale pe care și le-au format deja. Nu poți să fii anti-corporații fără să fii de stânga. Nu poți să fii pro-free-market fără să fii anti-stat, deci pentru interzicerea avorturilor, for some reason. Dacă sunt pentru tratarea femeilor ca pe niște cetățeni cu drepturi depline, în mod sigur doresc să îți transform copilul în Optimus Prime pe cale chirurgicală, și tot așa.

Ideea asta vine și după ce am pierdut mulți oameni pe drum pentru că ei au ales calea lui: „sunt pentru dreptul de a bea Coca-Cola, deci toate femeile ar trebui să nu mai aibă drepturi din momentul inseminării”. Așa că am de gând să fac ceea ce oamenii nu prea au curajul să facă. Să formuleze un set de idei propriu, asumat, fără să am pretenția că sunt original, dar care să fie 100% unic pentru că e un set care mi se aplică mie, personal.

O să pun totul în bucăți mici nu pentru că nu aș putea scrie mai lung. Mi-e imposibil să sintetizez tot ce gândesc într-un simplu plan, și chiar dacă aș face-o, până în momentul în care termin de sintetizat planul o să-mi schimb opinia în legătură cu măcar 20% din el. La ce bun?

#nda o să fie pentru mine și un plan de învățare personală. O să răspund la întrebări, o să am un dialog, chiar dacă nu o să-l am pe blog, sau prin social media. O să răspund la întrebările care mi se pun personal de către oameni care-mi înțeleg demersul. Dacă vrei să te angajezi în dialog cu mine, fă-o pe platforma ta. Nu am de gând să mă angajez în dialog cu oameni cu șmecherii de doi lei.

Singura chestie pe care o promit este că nu o să fac revizii, altele decât corectat de typo-uri și alte greșeli de exprimare. Dacă am zis o prostie și mi-am dat seama că am zis o prostie e posibil să fac actualizări într-o altă postare. Mi se pare că veridicitatea e foarte importantă în demersul ăsta pe care îl fac, dar și învățarea, și dacă o să fiți alături de mine în călătoria de la a fi prost la a fi mai puțin prost, mă bucur.

Habar n-am ce-o să iasă. Vedem. Episoade noi când oi avea vreme să scriu.