Need for Speed (2014)

Există tentația extraordinară de a face aceeași glumă care niciodată nu cred că a fost mai potrivită decît la acest film. O să o fac de la început, ca să mi-o scot din sistem, după care o să vorbim (în cele din urmă) despre Need for Speed (2014).

spoiler

ATENȚIE! Spoilere!

Cînd mergi la un film făcut după un joc nu ai așteptări extraordinare. În fond, încă nu s-a făcut niciun film grozav după vreun joc, deși Warcraft e programat pentru 2016. Probabil cea mai bună adaptare a unui joc e Lara Croft: Tomb Raider, un film care are un principiu simplu: Angelina Jolie la apogeu, în costume mulate pe corp și cu două Heckler & Koch USP Match în mîini. See, kids, this is how pornmovies are made!

Dar lăsînd momentul de aducere aminte, un singur film cred că aduce cu adevărat un compliment jocului care a fost folosit ca sursă. E vorba de Doom, și chiar dacă a fost un film prost, amintiți-vă că Doom este un joc în care backstory-ul e explicat într-un paragraf. La sfîrșit. Însă Doom (filmul) are spre final o secvență care te face să salivezi după un First Person Shooter – o secvență lungă de 4 minute care prinde esența jocului. Văzută în cinema pentru prima oară secvența a fost surprinzătoare iar senzația de neuitat.

NeedForSpeedÎn NFS, bonomul Tobey Marshall, jucat de Aaron Paul, e un street-racer înglodat în datorii al cărui garaj stă să fie închis. Ca urmare, el acceptă oferta unui street-racer profesionist (?!), Dino, de a repara o mașină legendară. Între timp se remarcă Pete, un personaj enervant care știi că va muri în 15 minute de la începutul filmului, și din cauza căruia Tobey intră la închisoare unde petrece un număr indefinit de ani. Cînd iese e mai determinat ca niciodată să participe la o cursă ilegală de mașini unde “the winner takes all” (deși la sfîrșit toate mașinile în afară de cea a învingătorului sunt distruse în proporție de 90%). Pentru asta însă trebuie să ajungă în 46 de ore în celălalt capăt al continentului, cu Julia (Imogen Poots) alături.

Fără pic de originalitate în scenariu, Need for Speed e un omagiu adus ramurii “Hot Pursuit” a francizei cu același nume. E un film cu și despre mașini, cu urmăriri spectaculoase și cu camera tremurîndă, toate astea pe o coloană sonoră plină de zgomot de tobă spartă motor nervos. Nu e un film care îți ridică intelectul spre alte nivele de cunoaștere: e un film spectaculos, frumos, care își respectă audiența și îi dă exact acel lucru de care are nevoie: mașini, viteză, mașini.

Aaron și Imogen au o chimie foarte bună care nu dăunează filmului. Spre deosebire de Fast and the Furious, Need for Speed nu sexualizează povestea și ține atenția asupra mașinilor, asupra urmăririlor. Așadar, hainele rămîn pe fată, și trebuie să recunosc că e mult mai plăcut și mai relaxant să admiri zîmbetul larg al lui Imogen decît să vînezi un petic de piele descoperită. Imogen reușește să fie un fel de girl-next-door cu suficientă clasă cît să fie credibilă pe post de agent de vînzări de mașini (incredibil de) scumpe.

Singura problemă majoră a filmului e începutul. Acțiunea se învîrte inițial în jurul unui deces (al tatălui lui Tobey) după care scîrțîie extraordinar pînă la al doilea deces (al personajului enervant). Julia se zbate în tărîmul “sunt femeie arătoasă și ignorantă dar iată cîte știu despre mașini deci de fapt sunt frumoasă și deșteaptă”, Tobey se zbate în tărîmul “sunt dramatic și misterios”. După primele 30 de minute din film, pana de idei a autorilor se termină și aceștia încetează cu aruncatul tropelor către audiență, oferindu-le filmul pentru care au venit. Vroooooom!

Need for speed e un film spectaculos fără să devină plictisitor din cauza efectelor speciale și cascadoriilor. E plin de urmăriri de mașini fără să devină obositor. E centrat în jurul a două personaje care știm că vor fi cuplate, dar care reușesc să se comporte normal, fără să pună tușe negre în jurul lor, fără să le sexualizeze fără rost. Need for speed e un film frumos, plăcut și family-friendly fără a fi plicticos, și nu m-ar deranja să-l mai văd încă o dată. E o performanță pe care prea puține pelicule o reușesc în ultima vreme.

need-for-speed-movie-poster-18

Comments

Need for Speed (2014) — 3 Comments

  1. Mai e o chestie interesantă (declarata de Aaron Paul invitat la Top Gear): producătorii nu au folosit deloc CGI. S-au bazat pe cascadori şi machete (unele ajungând chiar la 300k USD, dacă am înţeles eu bine). Nu ştiu de ce ai alege varianta asta în ziua de azi, dar mi s-a părut interesant.

    • Asta-i ca si cum ai zice, de ce ai alege sa fi cinstit, cand poti sa furi si sa omori ?!

      Deh, romanii si modernitatea… De aia suntem unde suntem…