Un caz de neînțelegere a ce se întâmplă în economie

Zilele astea mai toți oamenii care dețin firme de programare caută POS-uri. Nu știu câți dintre voi s-au gândit să achiziționeze servicii de la o firmă de programare, dar în sfârșit, dacă firma respectivă trece de un rulaj de 50.000 de euro (adică, practic, dacă ai doi programatori angajați și vrei să le plătești salariile), firma va trebui să dețină un POS.

Unii din voi o să spună „foarte bine! Să se aplice legea!”. Legea e recent adoptată, publicată în monitorul oficial în iulie 2018. Doar că nu are nicio logică în forma adoptată. În forma adoptată, dacă oferi servicii, indiferent că acele servicii sunt B2B (Business to Business) sau B2C (Business to Consumer), trebuie să-ți iei POS. Adică dacă tu ai un business care oferă servicii de milioane de euro la parteneri mari din străinătate, cam cum e fosta firmă unde lucram, cineva din parlament e ferm convins că acei parteneri vor intra în mare încurcătură pentru că nu o să poată plăti cu cardul serviciile respective, deci firma românească va trebui să dețină un POS.

Recunosc, acest articol există doar pentru o singură glumă: „are cineva idee unde e POS-ul de la Microsoft România?”. Dar dincolo de gluma asta subiectul e destul de serios. Pentru că această lege e genul de lege care a trecut prin întreg parlamentul României, a trecut prin comisiile de lucru ale parlamentului, mai exact prin:

Și trebuie să înțelegem, totuși, că în sine, legea e o lege bună. Citind punctele de vedere exprimate în jurul legii, nu pot să nu observ că ținta acestei legi sunt business-urile mari care interacționau direct cu consumatori, dar care nu trebuiau să aibă POS pentru că legea anterioară se referea doar la cei care vând produse. Adăugarea celor care oferă servicii e foarte bună, doar că legea afectează acum niște sectoare pe care nu le avea ca țintă inițială. Siemens România, care face soft pentru Siemens Germania, va trebui să aibă POS. IBM România, care are proiecte prin tot universul, va trebui să aibă POS. Microsoft România, care nu vinde direct niciun produs, va trebui să aibă un POS, pentru că așa zice legea. Și fiecare firmă de programare care angajează mai mult de doi programatori va trebui să aibă un POS, chiar dacă toate vânzările lor sunt B2B.

Am încercat să vorbesc cu parlamentarii care mă reprezintă în Parlamentul României, să obțin o poziție oficială. Deocamdată mi-a răspuns doar Allen Coliban și mi-a promis că o să discute cu colegii lui de la cameră; mai încerc și pe alte canale să văd dacă lucrurile rămân așa. Chiar dacă poate nu mă afectează direct încă, mi-aș dori ca pe viitor să mă afecteze, ca orice business la început de drum, așa că aș vrea să știu că nu trebuie să îmi iau POS doar pentru că vreau să angajez niște oameni să-mi dea o mână de ajutor.