Nevoia de revoluție

Nu mi-e teamă de o revoluție. Am trecut printr-o revoluție, aia care a dat jos comunismul, și am învățat ce înseamnă asta. Am avut apoi libertatea de a afla ce e ăla comunism, ce e ăla capitalism, și am avut și libertatea morală de a alege. Mi-e teamă însă de revoluționari. De oamenii cărora le arde mintea de la o idee care nu le aparține. Mi-e teamă de oamenii prinși în malaxorul revoluției, care sunt conduși de o mînă invizibilă și care uită ce vorbesc. Cei care nu îți mai lasă dreptul la alegere.

Exemplu: Oamenii vor să nu se facă un proiect, cel de la Roșia Montană. E bun, e foarte sănătos să protestezi contra lui. Ce nu e foarte sănătos e următorul lucru:

StopSistemulCapitalist

Oamenii care au venit să înceapă ‘revoluția’ au venit de fapt să salveze Roșia Montană. Însă între cei care vin să salveze Roșia Montană în cel mai onest mod posibil, între cei sinceri, cei mulți, se strecoară și cei care poartă adevăratul scop ai acestei mișcări. “Stop sistemului capitalist” este exemplul elocvent.

Încă din fașă se dorește asocierea unei idei pozitive (salvarea unei locații de vacanță de vis, etc.) cu ideea distructivă care va omorî definitiv nu numai Roșia Montană dar și întreaga Românie. Pentru că, oameni buni, am mai avut sistem altfel decît capitalist. Mergeți și puneți mîna pe o carte, citiți un pic despre comunismul românesc. E o lecție importantă, o lecție necesară.

Problema e că la vederea acelei pancarte, toți oamenii cu bun simț ar fi trebuit să se retragă din proteste. Ar fi trebuit să iasă din acea masă de oameni pentru că în momentul acela nu mai erau reprezentați. În momentul acela au fost deturnați, iar prezența lor acolo a fost batjocorită. Cineva vorbește cu astfel de pancarte în numele lor. Este ceea ce v-ați dorit? Este ceea ce ați mers să dați jos? Vă e dor de comunism, fraților?

Cei care ați răspuns nu, și spuneți că astfel de pancarte nu vă reprezintă, am o întrebare. Dacă nu vă reprezintă de ce i-ați lăsat cu pancarta aia? Pentru cei care ați răspuns cu da nu are sens să discutăm. Prostia nu e vindecabilă.

De-asta zic, nu mi-e teamă de o revoluție. Am mai trecut prin așa ceva. Mi-e însă teamă de revoluționari. De cei care au început deja să fure și ultimul semn de bun simț din orice mișcare. De cățălandri.

Comments

Nevoia de revoluție — 3 Comments

  1. pai sa-ti fie teama de revolutionari(i cu acte). habar nu ai ce lichele (doar lichele) se afla in randurile lor…
    ma uit la cea din ’89 si imi pun mainile in cap. profitori, violatori, pedofili si alti certati cu legea. Brasovul isi are exemple pe cinste…

  2. Pingback: Cine mai sare în trenul cu Roșia Montană » Roxana-Mălina Chirilă