Newspeak, P R0M4N3SH-T

V-am ars, mank-v-ash. Sunt tanar, am 13 any shi trimit seMse-uri, d-aia skriu asha. Sau, ca să citez un pasaj original: “Am desquis soobiectu asta joost becuz mi plak Placebo…topic 4 fans…mel prepheratte…hotnews…km toot tche tzine d Placebo;)” [link pe mtv.ro, a dispărut între timp] . Nu, nu îmi aparţin mie dejecţiile. Pentru cei care nu văd problema, nu, problema nu este că nu-mi place Placebo (sunt buni, îmi plac). Problema este brain-damage-ul la care noua generaţie se supune.

Mi s-a şoptit din culise să nu folosesc un ton acuzator, pentru că nu o să priceapă niciunul din cei care trebuie să priceapă. De aceea voi încerca un mod total diferit, şi voi încerca să mă alătur lor. Pentru că, da, nici eu nu scriu corect româneşte, cel puţin după noile norme. Nu scriu la tastatură cu â, ci cu î, mergînd pe o lege pre-1996, cred, şi nu folosesc ‘niciun’ sau ‘nicio’. Şi nu o să o fac nicicînd (legat, cu î din i). Recunosc că scriu cu a nu cu i atunci cînd nu am la dispoziţie diacritice, dar asta se întîmplă din ce în ce mai rar: deja mi-e aproape imposibil să scriu fără diacritice, şi asta pentru că e mult prea simplu să scriu cu. Telefonul meu mobil ştie diacritice, Linuxul meu ştie diacritice, şi ele sunt mapate pe ALTGR-aits şi ALTGR-q pentru â, dar în ciuda acestei mici probleme cu care m-am obişnuit deja, maparea pe care o folosesc merge ca unsă. Aceeaşi mapare se poate folosi şi pe Windows, vedeţi pentru asta site-ul lui Secărică.

Voi ce motive aveţi? Ştiu, scrietzi p mobiL shi n-avetzi diacritice (ba da, aveţi) shi literele ie putzine shi ie scumpe. Nu, nu e o scuză. De fapt, ce luaţi pe un k daţi pe un sh sau un tz, şi ştiu că scrieţi aşa. De fapt motivul este altul.

Haideţi să îl explorăm împreună… Nevoia de a fi KOOL. Litere precum k sau y sunt foarte frumoase, neîntîlnite în limba română decît prea rar, în consecinţă, rebelismul specific unei generaţii care a făcut rebelismul desuet l-a adoptat în masă. Este absolut normal, nevoia de a fi kool e foarte mare, mai ales akum. (observă cum nu economiseşti nici o literă). Ce alte fenomene? ah, sh şi tz. Şi eu am scris într-o vreme cu sh şi tz. Pe-atunci UTF-8 era o idee îndrăzneaţă, şi în nici un caz nu aveam probleme de genul ăsta în scris (de mînă, adică). sh şi tz au fost ok pînă la un anumit punct – şi acel punct a venit suficient de repede pentru mine cît să nu fie necesar ca oamenii să se plîngă.

Ce ar mai fi? mimetismul social. Marea majoritate a materialelor vă vin în limba engleză, normal că va trebui să împrumutăm limbajul. De fapt şi eu l-am împrumutat, pentru simplul fapt că lucrez/funcţionez 50% din timpul de viaţă în limba engleză. E o chestie care ţine de profesia mea (programator). Sunt mîndru că pot să spun că folosesc mai multă limbă română decît marea majoritate dintre cei din generaţia mea care scriu, şi îmi cer scuze pentru un shut the fuck up dar îl prefer uneori unui taci în P M. Normal, mai imit şi eu pe cîţiva, dar doar în caz de necesitate.

Ce mă miră pe mine cel mai tare nu este faptul că se fac astfel de greşeli, ci aroganţa cu care mi se pretinde iertarea genului acesta de exprimare. Şi dacă e ceva ce urăsc mai tare pe lume e aroganţa laolaltă cu egoismul, dar aroganţa mă deranjează cel mai tare – îţi lasă un gust amar în gură, mai ales dacă vine din partea unui om cu prostie remarcabilă. Am auzit suficiente scuze pentru care se scrie aşa, dar nu am auzit suficiente pledoarii pentru o limbă română coerentă. Şi, ghiciţi voi oare?, eu cred că un rebel adevărat în generaţia care acum face liceul este cel care scrie în româneşte corect. Adevăraţii rebeli sunt rebeli în tăcere – eu pe ei vreau să-i aud, că de proşti mi-s sătul.

Nimeni nu sesizează pericolul real al acestui mod de exprimare. Un prieten îmi spunea: “lasă-te de scris cu diacritice, pentru că nu merg cum trebuie”. Evident, era vina clientului de mail pe care îl folosea, dar eu eram vinovat că rupeam regula – iar regula era aceea de a abandona limba română. Disputa a fost rezolvată, eu am continuat să scriu româneşte, iar el şi-a schimbat clientul de mail. Un alt prieten îmi spunea: “limba evoluează” dar o spunea doar pentru a-şi ascunde propriile greşeli. Da, limba evoluează, dar nu e nevoie să o stîlcim noi acum. Limba noastră a fost revoluţionată de două ori, o dată în vremea lui Eminescu, Slavici sau Caragiale, şi o dată cu necuvintele lui Nichita, şi toate justificările pentru revoluţie sunt de natură artistică, aşa că eu vreau o justificare artistică pentru noile schimbări. Altfel voi considera că ‘limba evoluează’ este de fapt umbrela incompetenţei de a scrie şi chiar gîndi în limba română. Oricum, într-un mod ciudat, asta mă pune în acord cu Pruteanu, care nu e chiar aşa tembel cum se ştie şi se crede, iar justificările lui sunt chiar de bun simţ.

Aşadar, care e pericolul? Evident, pericolul de a avea o nouvorbă. Pentru a da în clar mesajul: nouvorba, Newspeak-ul este folosit pentru a eficientiza procesul de comunicare tăind secţiunile nenecesare din cuvinte şi cuvintele nenecesare. Efortul este făcut pentru a controla felul de gîndire, pentru a da o singură cale de gîndire, pentru a controla variantele şi nuanţele posibile. Pentru a şterge orice şansă de împotrivire.

Decadenţa în folosirea limbii române este aproape justificată. Este justificată de diminuarea românismului, naţionalismului (nu că ar fi lucruri rele), de situaţia socială, de media şi de cultura populară (în general new-media, audio-video). Folosesc ‘decadenţă’ şi nu evoluţie pentru că produsul actual este net inferior celui original, şi pentru că nu îşi are nici o justificare. I-a luat limbii 2000 de ani să se formeze, 100 de ani ca să se contureze şi zece ani ca să se facă praf şi să se ducă naibii.

Atenţie cum scrieţi! Este felul in care gîndiţi – şi vă judec tocmai pentru că scrieţi aşa cum o faceţi! Nu am cum să vă iau în serios dacă vă exprimaţi în felul în care o faceţi. Şi nu mă raliez curentului de îndobitocire în masă la care v-aţi raliat voi.

Va p00p p totzy! tchiao!

Comments

Newspeak, P R0M4N3SH-T — 9 Comments

  1. Meh, asta puteam sa o scriu si eu singura. Da????? Ia mainile de pe tastatura!

  2. A şi:
    6. cunoştinţele mele de limbă şi cultură română nu mi-au folosit niciodată în afara ţării, ba chiar mi-au produs mici inconvenienţe ici colo, când aş fi preferat ca alţi români să nu realizeze că suntem români. Românii sunt fun, mai ales peste graniţă.

  3. Reproşul nu ţi-a fost adus ţie. Pînă una alta tu nu scrii nici în 1337-speak, nici în newspeak-ul românesc. Cînd m-am referit la incompetenţa de a scrie şi a gîndi în limba română NU m-am referit la tine – dealtfel eşti unul din puţinii care şi-a românizat pînă în ultimul detaliu blogul, şi nu ar trebui să te simţi vizat. Scuza ta, atunci cînd a fost folosită, a vrut să acopere cîteva greşeli pe care însă le-ai rectificat. Cu toţii facem greşeli, şi cînd am spus că există incompetenţi de a gîndi şi scrie româneşte m-am referit strict la generaţia pe care am luat-o în vizor. Nu e generaţia noastră. Nu tu eşti incompetent să gîndeşti în româneşte, ci mulţi alţi români. Români din România.

  4. Nu m-am suparat, si daca as fi facut-o asta nu ar scadea din valoarea ideilor exprimate anterior ;-). Insa pe blogul asta, putin mai sus, sta scris mare: Kultur.

    Acum te las sa reflectezi introspectiv.

    Pa, pa!

  5. Vezi că şi ghilimele fac parte din limba română, şi sunt după cum urmează:

    „ … « … » … ”

    Cheers.

  6. Bună treabă… trebuie să caut o modalitate de a le avea pe acelaşi caracter (cred că de fapt editoarele trebuie să mă ajute aici). Dreptatea e de partea ta, totuşi 🙂

  7. Am citit in unul din comentariile de mai sus ca limba se dezvolta. Oameni buni, mai deschideti dictionarul si vedeti sensul cuvintului a se dezvolta, nu de alta dar fenomenul descris in articol in viziunea mea se numeste nu evolutie dar degradare.
    Mai am ceva de zis si persoanei care a spus ca cunostintele de limba româna nu i-au servit la nimic: cred ca dumitale in asemenea conditii nici lectiile de istorie nu ti-au servit la nimic si cred ca si scoala in general.
    Asta e parerea mea.

  8. Tanca, nu îl judeca prea tare pe Raul, Lecţiile de istorie şi şcoala i-au prins foarte bine, iar părerea lui e fundamentată pe alte considerente decît cele uzuale… Îi dau dreptate într-o măsură mare, dar nu tot timpul, şi am pus accentul pe acele situaţii în care nu îi dau dreptate 😉