Newspeak, P R0M4N3SH-T

V-am ars, mank-v-ash. Sunt tanar, am 13 any shi trimit seMse-uri, d-aia skriu asha. Sau, ca să citez un pasaj original: „Am desquis soobiectu asta joost becuz mi plak Placebo…topic 4 fans…mel prepheratte…hotnews…km toot tche tzine d Placebo;)” [link pe mtv.ro, a dispărut între timp] . Nu, nu îmi aparțin mie dejecțiile. Pentru cei care nu văd problema, nu, problema nu este că nu-mi place Placebo (sunt buni, îmi plac). Problema este brain-damage-ul la care noua generație se supune.

Mi s-a șoptit din culise să nu folosesc un ton acuzator, pentru că nu o să priceapă niciunul din cei care trebuie să priceapă. De aceea voi încerca un mod total diferit, și voi încerca să mă alătur lor. Pentru că, da, nici eu nu scriu corect românește, cel puțin după noile norme. Nu scriu la tastatură cu â, ci cu î, mergînd pe o lege pre-1996, cred, și nu folosesc ’niciun’ sau ’nicio’. Și nu o să o fac nicicînd (legat, cu î din i). Recunosc că scriu cu a nu cu i atunci cînd nu am la dispoziție diacritice, dar asta se întîmplă din ce în ce mai rar: deja mi-e aproape imposibil să scriu fără diacritice, și asta pentru că e mult prea simplu să scriu cu. Telefonul meu mobil știe diacritice, Linuxul meu știe diacritice, și ele sunt mapate pe ALTGR-aits și ALTGR-q pentru â, dar în ciuda acestei mici probleme cu care m-am obișnuit deja, maparea pe care o folosesc merge ca unsă. Aceeași mapare se poate folosi și pe Windows, vedeți pentru asta site-ul lui Secărică.

Voi ce motive aveți? Știu, scrietzi p mobiL shi n-avetzi diacritice (ba da, aveți) shi literele ie putzine shi ie scumpe. Nu, nu e o scuză. De fapt, ce luați pe un k dați pe un sh sau un tz, și știu că scrieți așa. De fapt motivul este altul.

Haideți să îl explorăm împreună… Nevoia de a fi KOOL. Litere precum k sau y sunt foarte frumoase, neîntîlnite în limba română decît prea rar, în consecință, rebelismul specific unei generații care a făcut rebelismul desuet l-a adoptat în masă. Este absolut normal, nevoia de a fi kool e foarte mare, mai ales akum. (observă cum nu economisești nici o literă). Ce alte fenomene? ah, sh și tz. Și eu am scris într-o vreme cu sh și tz. Pe-atunci UTF-8 era o idee îndrăzneață, și în nici un caz nu aveam probleme de genul ăsta în scris (de mînă, adică). sh și tz au fost ok pînă la un anumit punct – și acel punct a venit suficient de repede pentru mine cît să nu fie necesar ca oamenii să se plîngă.

Ce ar mai fi? mimetismul social. Marea majoritate a materialelor vă vin în limba engleză, normal că va trebui să împrumutăm limbajul. De fapt și eu l-am împrumutat, pentru simplul fapt că lucrez/funcționez 50% din timpul de viață în limba engleză. E o chestie care ține de profesia mea (programator). Sunt mîndru că pot să spun că folosesc mai multă limbă română decît marea majoritate dintre cei din generația mea care scriu, și îmi cer scuze pentru un shut the fuck up dar îl prefer uneori unui taci în P M. Normal, mai imit și eu pe cîțiva, dar doar în caz de necesitate.

Ce mă miră pe mine cel mai tare nu este faptul că se fac astfel de greșeli, ci aroganța cu care mi se pretinde iertarea genului acesta de exprimare. Și dacă e ceva ce urăsc mai tare pe lume e aroganța laolaltă cu egoismul, dar aroganța mă deranjează cel mai tare – îți lasă un gust amar în gură, mai ales dacă vine din partea unui om cu prostie remarcabilă. Am auzit suficiente scuze pentru care se scrie așa, dar nu am auzit suficiente pledoarii pentru o limbă română coerentă. Și, ghiciți voi oare?, eu cred că un rebel adevărat în generația care acum face liceul este cel care scrie în românește corect. Adevărații rebeli sunt rebeli în tăcere – eu pe ei vreau să-i aud, că de proști mi-s sătul.

Nimeni nu sesizează pericolul real al acestui mod de exprimare. Un prieten îmi spunea: „lasă-te de scris cu diacritice, pentru că nu merg cum trebuie”. Evident, era vina clientului de mail pe care îl folosea, dar eu eram vinovat că rupeam regula – iar regula era aceea de a abandona limba română. Disputa a fost rezolvată, eu am continuat să scriu românește, iar el și-a schimbat clientul de mail. Un alt prieten îmi spunea: „limba evoluează” dar o spunea doar pentru a-și ascunde propriile greșeli. Da, limba evoluează, dar nu e nevoie să o stîlcim noi acum. Limba noastră a fost revoluționată de două ori, o dată în vremea lui Eminescu, Slavici sau Caragiale, și o dată cu necuvintele lui Nichita, și toate justificările pentru revoluție sunt de natură artistică, așa că eu vreau o justificare artistică pentru noile schimbări. Altfel voi considera că ’limba evoluează’ este de fapt umbrela incompetenței de a scrie și chiar gîndi în limba română. Oricum, într-un mod ciudat, asta mă pune în acord cu Pruteanu, care nu e chiar așa tembel cum se știe și se crede, iar justificările lui sunt chiar de bun simț.

Așadar, care e pericolul? Evident, pericolul de a avea o nouvorbă. Pentru a da în clar mesajul: nouvorba, Newspeak-ul este folosit pentru a eficientiza procesul de comunicare tăind secțiunile nenecesare din cuvinte și cuvintele nenecesare. Efortul este făcut pentru a controla felul de gîndire, pentru a da o singură cale de gîndire, pentru a controla variantele și nuanțele posibile. Pentru a șterge orice șansă de împotrivire.

Decadența în folosirea limbii române este aproape justificată. Este justificată de diminuarea românismului, naționalismului (nu că ar fi lucruri rele), de situația socială, de media și de cultura populară (în general new-media, audio-video). Folosesc ‘decadență’ și nu evoluție pentru că produsul actual este net inferior celui original, și pentru că nu își are nici o justificare. I-a luat limbii 2000 de ani să se formeze, 100 de ani ca să se contureze și zece ani ca să se facă praf și să se ducă naibii.

Atenție cum scrieți! Este felul in care gîndiți – și vă judec tocmai pentru că scrieți așa cum o faceți! Nu am cum să vă iau în serios dacă vă exprimați în felul în care o faceți. Și nu mă raliez curentului de îndobitocire în masă la care v-ați raliat voi.

Va p00p p totzy! tchiao!