Nimic nu e original

Unul din cele mai dureroase lucruri pe care le afli de-a lungul timpului e că nimic nu e original. Toată lumea mare s-a inspirat din altcineva și mai mare, omul pe care îl admiri tu ca și filosofie de viață afli că și-a inspirat-o din cartea unei persoane pe care o detești, care s-a inspirat din altcineva care era naiv, care s-a inspirat din altcineva care spunea că omul e o pasăre fără pene, și nici măcar nu suntem siguri că e ideea lui.

Și da, e foarte corect. Ca și oameni moderni avem zeci de secole de civilizație în spate. Ideile au crescut în noi, s-au rafinat, s-au șlefuit, iar oamenii vin deja cu bagajul întregii societăți în spate. Construim pe o bază solidă, baza civilizației creștine, cu tot ce a însemnat ea.

Dar oricât ne-am dori să credem că nu există nimic original (sună decadent, romantic) ne dăm seama că în jurul nostru se întâmplă lucruri extraordinare, pe care oamenii de acum trei secole nici nu le credeau posibile. Poate nici măcar oamenii de acum 40 de ani nu le credeau posibile. Așa că deși nu există niciun gând original, există niște lucruri complet noi, niște creații complet noi și idei complet noi. Cumva, există lucruri noi, există idei originale. Ele cum au apărut?

De obicei vorba asta cu „nimic nu e original” e însoțită de o continuare bombastică „așa că fură de la toți cei din jurul tău. Fură idei, fură sentimente, fură inteligent”. E o vorbă care-mi amintește de webcomicul de la FowlLanguageComics, din finalul postării.

Nu, nu furtul e soluția. Și nu, există lucruri originale. Există lucruri noi și idei noi pentru oameni noi. Există lucruri noi de gândit, lucruri noi de făcut, lucruri noi de construit. Există creație, iar efortul din spatele creației e imens. Nu, nu e o simplă copiere, nu e un simplu furt.

De-asta urăsc genul acesta de simplificări: „nimic nu e original așa că fură de la toți cei din jurul tău. Fură idei, fură sentimente, fură inteligent”. Există lucruri originale și ele pot fi create chiar de tine. Dar trebuie mult efort. Nimic nu e magic. nimic nu funcționează ‘pur și simplu’.

Așa că cei care „fură” nu aduc nimic nou. Când Asimov s-a dus la John Campbell și i-a spus că are o idee inspirată după Declinul și căderea Imperiului Roman a lui Gibbon, nu i-a propus o reeditare ‘cu cuvintele proprii’. Nu, a venit cu ceva complet original, o epopee spațială care a deschis mințile oamenilor și i-a lăsat să viseze.

Dar ca să fii original trebuie multă muncă.