Nota de lichidare

Lichidare… Atît de final, atît de crunt. Nimic nu mai urmează după… lichidare. Cuvînt dramatic, cu accente de tragedie antică.

Şi totuşi nimeni nu a plîns. Nici o lacrimă nu s-a vărsat cînd secretara mi-a arătat cu aceeaşi figură acră, eternă, impasibilă, teancul de note de lichidare… Oroare! erau enorm de multe! N-aş fi fost în stare să mai amăgesc pe nimeni, nu aş fi putut să rup blestemata de hîrtie de lichidare! numai pentru a nu mă despărţi de facultate… Pentru că întotdeauna m-ar fi servit cu o alta: “mai sunt, mai sunt, luaţi două dacă aveţi nevoie”

Pentru cei care nu sunteţi la curent cu conceptul, lichidarea e momentul în care tu, ca viitor fost student trebuie să dovedeşti că nu mai ai datorii faţă de nişte locuri despre care nici nu ştiai că există. În principiu, primeşti de la secretariat o listă de patru obiective turistice (cînd am terminat facultatea erau 7) şi porneşti să vizitezi oraşul.

Ca şi concept (idiot) conceptul de lichidare e tipic românesc. Este presupunerea că eşti vinovat, pînă îţi dovedeşti nevinovăţia, şi nu, nu se poate să îţi asumi răspunderea pentru faptul că nu ai nici o datorie. Trebuie, aşadar să mergi în cele mai ciudate cotloane să ţi se pună ştampila de campion.

Locurile sunt: biroul de cazare în cămin?!?!?!?! două biblioteci din care una este la un subsol în care nu e deloc aprinsă lumina şi te simţi ca într-un horror de categoria C şi checkpoint-ul final, secretariatul facultăţii unde predai instrumentul de preţ: carnetul de student.

Din păcate, nu mai trebuie să treci pe la secţia sportivă, să dovedeşti că nu ai împrumutat mingi de fotbal unui individ beat îmbrăcat în trening ponosit şi cu căciulă galbenă pe cap cu care colectează tot praful din oraş. Şi, apropos, dacă aş fi încercat să imprumut o minge de la el în timpul anului, sunt sigur că nu s-ar fi putut :))

Bun, Încă o treabă terminată. Lichidată. Rămîn doar cu o întrebare: nu era corect ca lichefierea să fie lichidare, şi lichidarea să fie… altceva? Adică… în afară de transpiraţia mea nu a fost nimic lichid în această treabă. Ciudat.

Comments

Nota de lichidare — 11 Comments

  1. Sa vezi ce misto e cand te duci sa ceri fisa de lichidare (tu esti in primul an, habar nu ai ce e aia si cum se face si astepti sa fi indrumata) si secretara urla la tine ca ai de completat formular si de mers la 5000 de biblioteci si la nush ce biroul lui satana. Da, e o placere.
    Pe de alta parte, ce bine e cand e gata. 8->

  2. :)) Aşa ne-au făcut şi nouă cînd am terminat facultatea. Am circulat cu Raul, parcă, prin cele mai ciudate cotloane.
    Dar aşa e… ce bine e cînd e gata 8->

  3. Da, dar iti dai seama ca la mine era nenatural. Inca nu era gata. :))

  4. Normal. Fugea un student. Chiar din anul 1!!!. Abia astept sa imi scot fisa de lichidare, da sa fii terminat for good. Natural si normal. 8-> I hate yoooooooooooouuuuuuuuuuuuuuu!! :))

  5. o_0 Mie nu mi s-a cerut o tampenie de genul asta. Ar fi trebuit? Sau e o chestie de masterand si nu stiu eu…

  6. Ar fi trebuit. Poate că trebuie să-i întrebi, oamenii de la facultăţile noastre sunt foarte diverşi în opinii. 😛

  7. Hm… in acest caz merg pe clasica politica “nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine ca poate nu mai e nevoie”. Daca aveau disperata nevoie de fisa aia, imi ziceau.

  8. Mda, mi-au eliberat-o, dupa ce am platit pentru ea (150.000 + patru ani de facultate) si dupa ce m-am plimbat ca sa gasesc unde sa platesc. Macar nu ma lichefiez la ASE, din nou. Life is beautiful! 😀

  9. Mă mir că nu ţi-au cerut dovadă că în ăia patru ani de facultate nu te-ai mai dedicat nici unei alte ocupaţii :))
    Life is indeed beautiful! 😀