Noul puritanism

Scurt: au început epurările, deocamdată făcute prin presiuni inimaginabile prin rețelele sociale. Și epurările reușesc. De la persecutarea unor copii pentru că au zis diverse cuvinte din piesele americane la modă1)cazul Skai Jackson și expunerea unor minori în spațiul public (da, nigger este un cuvânt pe care îl găsești în cam 25% din top 100 piese populare în ultimii ani), la oameni care se retrag voluntar pentru că nu mai sunt capabili să facă față presiunilor, cum e cazul lui Jenna Marbles (am urmărit clipul ăla cu ea în lacrimi, și serios, am niște amintiri pre-89).

Ce se întâmplă, pentru cui nu îi e clar. De câțiva ani, stânga extremă din SUA încearcă să pună mâna pe discursul public; și acum, în sfârșit, odată cu criza generată de COVID19 și de moartea lui George Floyd, a reușit să-și arate și colții. Cererile lor par la suprafață relativ decente – știm, egalitate, oprirea discriminării, lucruri de bun simț, dar fără revendicări clare, pentru că e foarte greu să ai niște revendicări clare când problemele alea sunt cel puțin discutabile. Bănuiesc că asta e o carte din ’68-ul francez, „fiți realiști, cereți imposibilul” – doar că de data asta doar suntem anunțați că în virtutea rasismului e cazul ca rasa albă să plătească. Ce? Cum? Ce contează? Vrem scandal, nu vrem să discutăm, să negociem, să conviețuim.

Acum, în sfârșit, în perioada de criză, vedem cum lucrurile o iau încet razna. Mă așteptam la o criză de genul ăsta în 2008, dar ea nu a apărut; prin 2012 răsuflam ușurat. Mi-am dat seama că extrema stângă de-atunci nu era pregătită pentru criză, nu avea încă în mână uneltele pentru a destabiliza societatea. Acum, însă, cu un președinte american debil, în plină criză provocată de o pandemie, cu rețelele sociale care oricum erodau textura democratică a Vestului, a fost nevoie doar un băț de chibrit să se aprindă lucrurile.

Nu se mai discută cu argumente, nu s-a mai discutat de multă vreme cu argumente (și poate ăsta e un eșec al dreptei, care a preferat să se ducă în obscuritate sau în extremă). Suntem mai polarizați ca niciodată la nivel global. Nu vedem polarizarea asta la nivel național, dar va veni și ea – deocamdată e foarte subțire cazul și pentru feminism (feminismul modern e despre bani, nu despre problemele reale ale femeilor), și pentru rasism (în general, cei care inițiază episoade violente sunt minoritarii, nu majoritarii). Există un caz pentru xenofobie, dar până și emigranții nu mai știu cum să fugă de România, și în ultima vreme există o sumedenie de agitatori anti-BOR, dar încă e foarte dificil să pui mâna pe un lucru sistemic, real-rău care să aparțină BOR (aia cu bisericile e banc prost, banii ăia sunt bani de semințe pentru un șmecher care fură de la Ministerul Sănătății sau de la Infrastructură).

E însă îngrijorător să vedem desfășurarea asta de forțe afară, pentru că din multe puncte de vedere, România post-ceaușistă a fost construită pe uneltele și instituțiile de afară. Depindem de UE pentru libertățile noastre, depindem de uneltele lui Google, Apple, Facebook, Microsoft pentru a ne exprima liber. Iar dacă companiile astea sunt conduse în virtutea unor ideologii rasiste anti-albe (pentru că Black Lives Matter este, fără echivoc, un discurs rasist anti-alb) noi, ca majoritar albi, avem o problemă.

Observ cum cel puțin trei medii diferite cu care interacționez în afară sunt deja corupte de discursul rasist anti-alb (și anti-mascul). IT-ul, gaming-ul și lumea literară sunt toate într-o frenezie anti-albă, într-o isterie care-mi amintește de fervoarea comuniștilor de a lupta cu „dușmanul de clasă”. Sunt lucrurile pe care nu le credeam posibile în 2005, pe care le întrevedeam în 2010, dar pe care le abandonasem ceva mai târziu. Până la urmă, masculii albi paranoici de dreapta au avut dreptate, și da, stânga globalistă „de internet” e pusă pe vânat sexist și rasial.

Asist cu mare durere la radicalizarea multor cunoscuți. E imposibil să mai discuți cu argumente, deja s-au acumulat prea multe frustrări. Am oameni care au înclinat spre (sau dincolo de) dreapta conservatoare, sunt oameni care au înclinat spre stânga distructivăprogresistă. Toți plecați din câmpul principiilor solide, corecte – toți orbi la aspectele rezonabile ale „celorlalți”. Toți foarte sigur că cei din tabăra opusă sunt dușmani de moarte, polarizându-se și autoîmplinindu-și profeția. Trăim acum din ce în ce mai aproape de universul ideilor absolute pe care îl întrevedeau ei acum 10-15 ani.

Polarizarea dă energie. Oferă entuziasm, îți dă un motiv să trăiești, te umple de adrenalină. E greu să fii calm. E greu să găsești argumente contra a ceea ce crezi, în sprijinul taberei adverse. E greu să stai la mijloc.

Într-o lume în care dialogul e imposibil, avem nevoie, mai mult ca niciodată, de dialog. Dar s-ar putea ca, pentru a auzi vocile temperate, să fim nevoiți să-i lăsăm pe cei mai zgomotoși din extreme să se anihileze reciproc. Și să sperăm că vocile temperate nu vor fi victime colaterale, ca mai întotdeauna în istorie.

PS: ca să fie clar. Da, stânga sunt agresorii, fără doar și poate. Amicii tăi intelectuali care fac miștouri de Trump, da, tocilarii ăia sunt de vină. Da, stânga de acum luptă contra ideilor fondatoare ale stângii, și este regresistă, nu progresistă. Da, Trump e președintele Americii pentru că stânga americană l-a adus acolo. De prea mulți ani stânga vestică crede că deține adevărul absolut, și crede că luptă cu un extremism de dreapta pe care l-a inventat și amplificat. Asta ca să fie clară treaba.

PPS: Actorul care îl joacă pe Cleveland în Family Guy a decis că e rasist să joace un personaj negru. Nici Alison Brie nu se simte prea comfortabil cu faptul că a interpretat-o pe Diane în BoJack Horseman. Și sunt sigur că o să auzim despre N astfel de cazuri în zilele care urmează. Ce urmează? Logic, segregare rasială în industria filmelor, pentru că de ce nu?

NOTES   [ + ]

1. cazul Skai Jackson și expunerea unor minori în spațiul public

9 Replies to “Noul puritanism”

  1. Cristian Banu

    Polarizarea la noi există din cel de-al doilea mandat al lui Băsescu și a crescut în timp. E tot o formă de stânga vs. dreapta, dar mai de periferie.
    Mă tem că SUA în momentul de față este URSS în anii ’80. Au pierdut supremația tehnologică, acum se duce cea economică, iar cea militară era oricum doar o chestie de timp până să vadă lumea că „regele e gol”. Discutând ideea asta cu un prieten el mi-a spus o chestie interesantă și, sper să aibă dreptate: „diferența este că, în anii ’80, URSS nu avea la ce să se întoarcă. Americanii au o istorie bună și au avut o perioadă «de aur».” Side note – nu este întâmplător că mulți români se „reîntorc” la anii ’70, că aia a fost perioada noastră de aur – aveam Dacie, se mergea prin Occident, aveam filme și seriale americane la TV, Pepsi la cofetărie, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Jean Constantin erau tineri, mai un Sincron, Phoenix, 12-18 zile la mare prin sindicat…
    Roaring 20s. Nu cred totuși că mai apare un Hitler sau Stalin, că baza de selecție e catastrofală. Cred că rușii sunt în stare să-l țină pe Putin ca pe Lenin.

  2. Dorin Lazăr

    Nu mai sunt condițiile pentru un nou Hitler/Stalin. Deocamdată. În 2010 nu credeam că putem să ajungem aici, mai ales că extremismul nu a reușit să se folosească de criza din ’08. Acum 5 ani dacă mă întrebai probabil că prevedeam că într-un viitor foarte îndepărtat o să ajungem la chestii d-astea, dar nu credeam că se va întâmpla asta acum.

    Sunt curios dacă conflictul politic va ajunge să devină un conflict cât se poate de concret, fizic. Sau, nu știu. Naiv cum sunt, sper că nu va fi cazul.

  3. Ioan Mîțiu

    Extremismul de stânga s-a folosit din plin de criza din 2008 ca și de cea din 2001 ( a dot-com-urilor ) dar la un mod mai subtil: a fost practic distrusă baza socială a micilor întreprinzători din zona rurală respectiv urbanul mic al SUA.
    În anii ’90 majoritatea covârșitoare a milionarilor din State erau deținătorii de afaceri medii din afara metropolelor urbane mari ( în special afaceri de familie ). Respectivii au fost pur și simplu pulverizați de cele două crize ale începutului de secol al XXI-lea. Ce vedem acum sunt consecințele politice și culturale ale polarizării economice. 😉

    În rest pe mine mă amuză. Chit că literar romanul meu are lipsuri se dovedește incredibil de precis la anticiparea viitorului apropiat ( doar că declicul nu l-am anticipat ca fiind o epidemie ci un atentat major ). 😀

    Iar istoricul amator din mine e și mai încântat: criza trăită în periferia estică migrează la “centru”.

  4. soldatul

    Ce vedem acum este efectul stangismului din universitatile americane. Efect pe care si profesorii care l-au promovat, incurajat si predat il cam regreta si cam vad efectele pe pielea lor. Au ajuns si ei la randul lor sa fie persecutati pentru ca nu sunt destul de progresisti / stangisti. Cel mai probabil nu au anticipat ca tot ce au promovat va fi amplificat de mass-media, ONG-uri, retele sociale dar si de tacerea si nepasarea celor care nu erau de acord cu ei.

  5. Combo

    Eu zic că problema majoră este că s-a cam adâncit “foamea”. După criza din 2008 nivelul de trai a scăzut semnificativ și nu prea și-a revenit. Și orice motiv e bun să genereze scandal. Că e Trump, că e BLM, dacă erau astea se găseau altele. Poți să dai vina pe China, pe Rusia, pe imigranți, pe orice vrei dar astea merg o perioadă, dacă tot te roade foamea începe să nu mai conteze.

    PS. Nu îmi dau seama dacă am mai dat submit la alt comentariu. Dacă da, lasă te rog doar unul din ele.

  6. Gabriel Iacob

    Fără stânga moderată am fi avut iar avortul ilegal în SUA. Tocmai ce a votat Curtea Supremă azi și a rămas legal.

  7. Dorin Lazăr

    Fără contribuția lui Cicero, Octavian nu ar fi avut nicio șansă să crească suficient de mult încât să vorbească de la egal la egal cu Marc Antoniu; putem considera că moartea lui Cicero i se datorează lui însuși.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.