Nu fac parte dintr-un neam de hoți

România nu e țară de hoți. Am simțit-o văzând azi miile de oameni care au ieșit în Brașov – suta de mii care a ieșit la proteste în București.

Aseară, când am văzut ce s-a întâmplat, primul gând a fost cum să ajung mai repede la prefectură. Am trecut pe-acolo, nu am stat mult. Dar am strigat alături de cele câteva sute.

Ca niciodată m-am simțit furat. M-am simțit de parcă ceea ce a făcut guvernul e justificat, de parcă eu sunt ăla defect pentru că nu fur. O ordonanță de urgență care dă liber furtului din patrimoniul statului dacă valoarea e de sub 50000 de euro. O ordonanță care eliberează corupții – oamenii care au furat din banii cu care ar fi trebuit să construim spitale mai curate, să plătim medicii și învățătorii decent.

Și nu am putut fi părtaș la treaba asta. A trebuit să merg aseară la prefectură, să le spun tuturor că nu sunt de acord cu furtul generalizat. Ieri, m-am simțit aproape singur – eram puțini, nu știam pe nimeni. Astăzi, în schimb…

Astăzi, în schimb, Brașovul a umplut de la un cap la celălalt Strada Republicii – a umplut Piața Sfatului. Am revăzut oameni pe care nu i-am mai văzut de mult prea multă vreme. Oameni care nu sunt protestatari de profesie – oameni care au un serviciu normal, care plătesc taxe, care aduc bani în România. Oameni care sunt umiliți, frustrați, ca și mine. Oameni care nu sunt reprezentați de hoți.

Și da, știu. Mi s-a reproșat că în ultimele postări am îndemnat prea mult la calm. Eu cred că trebuie început întotdeauna un dialog democratic. Dar în momentul în care îți bați joc de milioane de români, când dai ordonanțe pe fugă, în miez de noapte, ca hoții, nu mai meriți un astfel de dialog. În momentul ăla s-a terminat – și e de datoria noastră, ca cetățeni, să te scoatem cu fărașul pe poarta din dos a istoriei.

Azi sunt în stradă sute de mii. Poate un sfert de milion, poate mai mult – oameni furioși. Astăzi nu am fost singur. Și cu toții am strigat că nu suntem un neam de hoți.

PS: Azi noapte am postat un text supărat, foarte supărat. Păstrez doar poza din el, pentru că e mai bine să vorbim mai puțin la nervi. Asta e poza de azi noapte.