Nu-i suficient să ne plângem

Nimănui nu-i place un plângăcios, mai ales în momentul în care plângăciosul are 35 de ani și tot ce se aude de la el e că nu-i convin chestii, și el vrea să își ia jucăriile să plece, că s-a săturat. Și cam ăsta pare discursul public al minorității democratice din România.

Pentru că, da, vorbim de o minoritate. Suntem o minoritate pentru că am lăsat decenii întregi ca discursul anti-democratic, anti-libertate, discursul hoților, să primeze pe toate canalele. Televiziunile nu transmit decât ceea ce băieții puși pe japcă au de transmis: „jos americanii”, „jos europenii”, „jos oricine ar putea să ne oprească din furat”. Ziarele sunt deținute tot de ei și internetul? Toată ziua aud despre ce face Dragnea și cu Tăriceanu.

Și vocea celor care gândesc altfel nu e reprezentată. Stăm și ne plângem, ne descărcăm pe la colțuri. Ne promitem în sinea noastră că o să ne ridicăm și o să… o să ceva. E neclar ce. În tot acest timp, ei continuă propaganda. La televiziuni. La radio. În ziare. Ne bucurăm la Mălini Boți care mai fac un pic de spectacol, mai dau o înțepătură, dar uităm cine sunt ei, și că de fapt e doar un pic de entertainment și pentru noi, minoritatea asta care muncim, plătim taxe și ne-am săturat să fim furați.

Degeaba protestăm noi între noi. Degeaba ne plângem, dacă nu ajungem să le răspundem pe canalele pe care ei își varsă minciunile. Când jumătate de milion sunt în stradă, nu avem nici măcar un om care să explice de ce suntem acolo. Vă mai amintiți când râdeați de sindicaliștii care protestau dansând pinguinul? Era 2010 și protestau contra lui Boc. Ei sunt pensionarii de azi care sunt „cei mulți” și care se uită la noi cum, la rândul nostru, dansăm pinguinul. Facem steaguri în piața Victoriei, și Firea și Badea și Voiculescu fac mișto de noi că suntem proști.

Din evenimentele ultimilor ani este clar că ne lipsește strategia. Nu avem. Nu avem oameni care să știe să vorbească. USR-ul și eșecul lor parlamentar ne arată cât de nepregătiți suntem. Marea realizare a USR a fost să mănânce sărățele din gunoi, să se bată cu Mirel Paladă și să plângă în cor că nenii ăia răi de la PSD i-au amenințat că le rup picioarele.

Vrem să schimbăm asta? Hai să vedem cine ce pași concreți face. Trebuie ajuns la televiziuni. Ajuns la radiouri. Trebuie tipărite ziare care să fie jumătate cu sâni dezgoliți, un sfert cu cât de hoți sunt ăștia și un sfert cu lucrurile bune pe care vrem noi să le facem. Trebuie să vorbim acolo unde se aude. Trebuie ajuns până în sate, acolo unde bețivul întreținut din banii tăi are același drept de a decide ca și tine.

Și îmi doresc, mai mult ca niciodată, să nu mai aud că e vremea să îți faci bagajele, ci că e vremea să le desfaci, să pui hainele înapoi în dulap, și să te pui pe treabă.

9 Replies to “Nu-i suficient să ne plângem”

  1. Va ascult la ICR ( pe tine si pe Ovidiu ) de un an si ceva. Aproape ca am terminat #229. Inteleg ce vrei sa spui (aici si la podcast) dar parca lipseste ceva. La 25 de ani ai mei sa mor daca mai am rabdare sa ma lupt pentru alti oameni. Sunt atat de obosit mental de lupta asta cu toate rahaturile ce mi s-au bagat in cap din gradinita si pana acum incat ma simt inapt. Nu sunt singurul inapt pentru o responsabilitate asa de mare. Diferenta e ca eu imi dau seama. Imi mai dau seama ca pe lumea asta ( asa cum o spune si Ovidiu aproape obsesiv ) banii vorbesc. Chiar daca as lupta, as urla, as face ceva cu riscul de a ramane cu burta goala, m-as trezi cu niste oi mute in jurul meu la fel cum am patit in liceu si facultate. Am observat ca oamenii vor dar nu isi asuma sacrificiul de greutate, sange ( la figurat), timp si bani. Sa deschida gura, poate toata lumea. Sa mergi la un protest unde nu te bate nimeni, iar e usor. Din cate am observat, in istorie, s-au suit pe tronul puterii fie aia prosti, fie aia excesiv de nebuni. Ce vreau sa spun ca lipsesc oameni echilibrati, capabili si dispusi la sacrificii. Uite-te la USR, 1/3 nebuni; 1/3 ce nu au nimic de pierdut; 1/3 ipocriti. Acum stau sa ma bat cu hotii, cu mafiotii, cu securistii ( am fost la prosteste, am vazut destui baieti cu casca in urechi care zbierau ca handicapatii la luna numai ca sa se agite lumea ) ca sa ce ? Fie vin alti hoti fie vin niste cretini care si-ar vinde pozitia si pe 5 merdenele. Repet, ne lipseste ceva ca generatie ca sa ne faca sa ne mai pese. In umila mea opinie ceva se va schimba abia dupa va aparea un colaps economic total pe stilul venezuelei ce va arde pe foarte multa lume. Pana atunci, merge si asa.

    Imi place la voi ca desi vorbiti despre idei ce vin teoretic dintr-o zona contrar ideologiilor voastre, aveti puterea sa spuneti ca unele idei sunt bune. Poate ca asta ne trebuie, oameni capabili sa recunoasca o idee buna indiferent de unde vine si sa o sustina. Nu porcaria care se intampla in parlament, in consilii la primarii si chiar la proteste
    Chiar nu mai intelege nimeni in tara asta inafara de voi doi ca avem atat de mult c***t in cap incat trebuie sa lasam naiba razboiul politic si sa incepem sa aplicam idei bune, indiferent ale cui sunt ? M-as fi dus la proteste numai daca il auzeam pe unul sa zica :”ba, avem puscarii inumane si nu toti sunt acolo pentru crime cu violenta iar statistic sunt unii nevinovati acolo, construiti dracului puscarii umane ” Asta imi arata ca undeva pe acolo e o lipsa de umanitate cu, care nu sunt de acord. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt nici cu uniii si nici cu altii dar pentru binele meu a trebui sa dau zoom out si sa ma uit foarte bine ce se intampla fiindca am de luat niste decizii dureroase in ceea ce priveste viitorul meu ca si individ. Nu de alta dar te gandesti ca te despart 500-2000 de km de civilizatie te intrebi de ce naiba sa nu pleci. Cand te afli intr-o asemenea poztie mai merita energia consumata pentru o lupta al carui rezultat nu iti mai pasa ? Are rost sa iti pui “lumea “in cap ( lumea fiind fie anti sau pro psd ) si sa le explici de ce manaca rahat ( ca de ambele tabere se face asta ) cand adevaratul scop e sa mergi pe val pana la vama ca sa scapi ? Eu m-am decis sa nu mai discut cu nimeni politica, religie si proteste. Sunt atent la ce se intampla si imi reevaluez opiniile ori de cate ori e nevoie. Am ajuns sa imi sterg rand pe rand din lista oamenii ce ii vad ca sustin o idee fara niciun pic de documentare. Daca tot fac galgie, sa stie si de ce. Hai ca acum m-am descarcat la tine pe blog pentru fiecare chestie pe care as fi vrut sa o spun in timp ce va ascultam :)) Nu stiu ce parere ai despre ce am scris, nu stiu daca o sa intelegi foarte bine textul meu foarte condensat dar ma aflu undeva intre umanitatea ta Dorin si extrema de Ovidiu. As da si cu biciul dar as si proteja niste chestii. Indiferent cui, partide de stanga, dreapta, nu conteaza. Niciunii n-au raspunsul potrivit la toate problemele noastre. PS: apropo de Brasov, am venit si eu ca Bucuresteanu pe acolo la voi, am vrut sa arunc ca cocalaru gunoiul in cosurile de gunoi… cel putin in partea veche si zonele turistice nu prea sunt… urat. 🙁 PS2: Dorin, tot timpul m-am intrebat daca ai barba, suni ca cineva care ar avea barba pe cand Ovidiu imi suna ca cineva care se rade zilnic. – stiu suna ciudat dar tare imi e ca e fix invers :)) Salut. o zi faina !

    1. Salut, și mulțumesc că mi-ai scris. E mult și lung ce spui tu aici, și nu o să pot să răspund la tot ce zici tu, dar o să mă gândesc, poate, la niște articole pe viitor care să mai explice cum văd una sau alta.

      Înțeleg că ești obosit. Și eu sunt obosit. Dar îmi dau seama că oboseala asta se datorează și faptului că nu ne uităm unde trebuie, nu facem ce trebuie. Ne consumăm energia în direcția greșită. Asta zic în articolul ăsta, asta încerc să zic de ceva vreme la lume și nu prea se aude.

      Sunt multe idei și reflexe aberante în societate. Nu ne găsim foarte ușor echilibrul și nici nu facem nimic pozitiv, nimic constructiv. Demonizăm adversarul, absolut tot ce zice e greșit, absolut tot ce face e malefic și rău intenționat. Poate chiar este, dar din câte observ se cheltuie mai multă energie măcinând aceleași idei la infinit, deraiem înspre glumițe ieftine și nu reușim să ne concentrăm să facem ceva care să aducă valoare societății.

      În ceea ce privește Brașovul, depinde. Eu nu prea am avut probleme să arunc chestii la gunoi prin centrul vechi, dar poate că un turist vede altfel lucrurile, și îmi scapă mie ceva. Nu că lucrurile ar fi perfecte din punctul ăsta de vedere, dar cred că există mereu ceva posibilități să scapi de gunoi fără să-l arunci pe jos.

      În ceea ce privește barba, depinde de ziua din săptămână și de cât de mult chef să mă rad am avut. 😀

  2. Evident, ai foarte mare dreptate, dar si punctul de vedere al lui Jder mi-a dat fiori reci pe spate.
    Romania nu mai are oameni capabili sa fie lideri. Noi de lideri avem nevoie, ca suntem turma de oi care trebuie condusa de cel putin un berbec cu coarne mari, tinuta laolalta de multi caini ciobanesti puternici si dedicati, manata de un cioban sau trei catre pasunea cu iarba grasa. Nota bene: ciobanii sa nu fie unul moldovean, unul ungurean si unul vrancean, c-am pus-o iar.
    Pana acum turma a fost condusa de niste berbeci cu coarne mai mult sau mai putin mari, imprastiata de lupi si manata de niste ciobani de alte nationalitati.
    Sa dam anunt de angajare, zic. Gen: tara terminata cauta lideri dispusi sa-si sacrifice viata pentru binele ei si care sa nu aiba in vedere nici o secunda propasirea neamurilor lor, ci a neamului.
    Cat despre proteste, eu mereu m-am intrebat de ce s-ar speria lupii aia din palat de behaiala noastra? Nici in ianuarie nu mi-a fost clar de ce au dat inapoi, ca vad ca acum nici departamentul de stat nu-i mai sperie, asa ca noi la ce bun sa mai iesim si sa degeram prin piata? Nu mai bine ca ne taie doamna firea iarba din piata de craciun, sa nu mai avem unde sa pastem?
    Hai ca m-am enervat iar.
    Constructiv eu nu pot sa fac decat asa: sa-mi fac treaba la munca, fara sa ma las pe tanjala sau sa ma fac ca muncesc, desi salariu meu e o gluma, sa sortez selectiv deseurile si sa fac tot ce pot ca sa imi reduc amprenta de carbon, sa nu ma mai uit la stiri, sa citesc, sa incerc alternativele naturiste romanesti la medicamentele alopate din import cand am o afectiune tratabila si asa, sa merg la biserica, sa ma rog pentru tara asta si cam atat imi vine in minte acum. Dar eu sunt deja batrana, am fost crescuta si educata in vechiul regim, patrioata pana-n maduva si nu mi-ar trece prin cap sa o tai din tara, ca numai aici ma incarc de forta vitala cand ma intind ori pe nisipul de la mare, ori pe iarba de la munte, insa cei ca Jder ce sa faca? Daca asa sunt cei mai multi de varsta lui, e jale pe vale, crede-ma.

  3. Asta cu “oboseala” e cat se poate de reala. Martiriul are niste limite, daca ar fi sa fortez putin limbajul. Dupa niste ani de proteste, ceva activism si o implicare sociala medie, imi pun pe buna dreptate niste intrebari. Nu de alta, dar vorbim despre o tara care m-a imbolnavit fizic si pus la pamant de multe ori. Acum, in perioada de recuperare, nu pot sa nu ma intreb de ce sa nu?

    1. Nu zic că oboseala nu e reală. Spun doar că ne luptăm prost și fără rezultate. Și cred că acum e mai multă energie ca niciodată pusă în „nu ne convine”. Și poate ar trebui să facem ofensiva acolo unde o duc și ei – pe la televiziunile lor, în ziarele lor, în organizațiile lor. Poate sunt naiv eu, sau poate sunt și eu prea obosit și nu-mi amintesc că e imposibil să ajungi acolo. Nu știu.

    2. Am încercat mereu să fac lucrurile așa cum trebuie, dar facerea de bine … te obosește și e inutilă.
      1. S-a întâlnit unul pe contrasens cu poliția rutieră și n-a pățit nimic. Eu am fost martor și m-am rățoit la polițist, el la mine. I-am făcut plângere pentru că nu și-a făcut treaba pentru care îl plătesc. N-a pățit nimic nici el, ba mai mult, șeful lui mi-a explicat foarte clar de ce e bine să îmi retrag plângerea.
      2. Ai zice că a fost o excepție, dar nu. Am mașină, plătesc parcare, dar nu mai am voie să pun dispozitiv ca să fiu sigur că am unde parca. Găsesc locul ocupat și, în loc să zgârii mașina, sun la poliția locală pentru o soluție. După 2-3 ore de așteptare (uneori cu mașina lăsată în stradă), primesc și răspuns – ia-o din stradă, pune un număr de telefon în geam și pune-o pe locul unui vecin. Când vine ăla, mut-o la altul, și tot așa, uneori un weekend întreg, că poliția nu poate face nimic. Am cerut și de la primărie o soluție – n-au răspuns nimic.
      3. Și ultima, tot rutieră. Pe o stradă din zonă o bandă e mereu blocată de mașini parcate (sunt locuri în zonă, dar prin spatele blocurilor, nu așa, la scară). Am cerut o soluție de la poliție – nu se poate, că nu e semn de oprirea interzisă. Cu răspunsul lor am cerut la primărie semn – l-au pus. Am revenit la poliție – au zis nu la noi, la ăilalți. Până când s-au plimbat răspunsurile astea între părți, primăria nu a mai avut contract cu firma de ridicări. Banda e în continuare blocată; eu ocolesc strada respectivă (câteva sute de metri) de fiecare dată când ies cu mașina.

      Exact la fel am pățit toți în orice domeniu important din România (sănătate, educație, justiție, alimentație, etc.): pe banii mei, pe timpul meu, infractorii și nesimțiții au prioritate. Poate nu la fel de activ și intens precum Krossfire, dar de mai bine de 20 de ani tot înghit românisme de genul ăsta. Iar lucrurile distruse și furate în ultimele decenii nu se repară într-o viață de om. Si atunci, ce motive aș avea să nu fiu total de acord cu Jder?! Ba mai mult: eu #rezist, nevastă-mea #rezistă, dar nouă cine ne poate garanta că cei mici vor trăi în normalitate?!

Comentariul tău