Nu înțeleg gluma

Săptămâna asta a trecut neobservată o știre legată de Ministerul Energiei, prin care anunța că intenționează să implementeze un program european de stocare a energiei.

Glumesc. Ca în cazul celorlalte faze, oamenii „mei” s-au apucat să facă iarăși o serie de glume pe tema asta deși, serios, nu văd care e faza amuzantă – cam cum a fost chestia cu cormoranii în piscine. Omul vorbește despre un proiect european făcut în premieră mondială, e neașteptat faptul că e posibil ca 90% din oameni să nu înțeleagă ce se întâmplă acolo?

Și nu, între glumițe și hăhă-uri nu am auzit nicăieri despre ce ar putea fi, de fapt, proiectul. Am înțeles, ministrul energiei (serios, avem unul? Wow) nu e neapărat capabil să explice, deși mi se pare că declarația nu e chiar slabă. Dar nimeni nu e capabil să vină să spună: „hăhă, Ministrul Energiei e prost pentru că”.

La fel ca gluma cu cormoranii, e amuzantă pentru că e amuzant să vorbești despre cormorani, nu pentru că gluma în sine e amuzantă. Că nu e. Că cuiva care are problema aia nu prea îi arde de râs; în fine, m-am obișnuit ca în ultimii ani orice declară cineva de la PSD să fie luat peste picior. Dar, întâmplător, cu glume sau fără glume, oamenii ăștia încă conduc țara și noi nu înțelegem deloc cum o fac, pentru că stăm prea mult să facem meme.

Suntem în punctul în care în ciuda superiorității noastre nu mai suntem capabili să explicăm de ce „ai lor” sunt proști, pentru că serios, noi suntem proștii când ne apucăm să râdem de ceea ce nu înțelegem.