O cruce luminoasă peste sufletul națiunii

Între multele obiecții pe care le-am auzit la adresa amplasării unei cruci în mijlocul pieței Universității am auzit-o prea rar pe cea referitoare la siguranța traficului, semn că interneților români le pasă mai mult de prezervarea ateismului românesc decât de prezervarea vieților românilor. Șoferii ar putea să fie incomodați de un obiect luminos de mari dimensiuni plasat în fața lor și crucea din Piața Universității ar putea deveni ultima viziune din viața multor bucureșteni neatenți. Un pericol public, dar nouă nu ne prea pasă de viețile oamenilor, ne doare mai tare la secularism.

Oricum, nu suntem nici cea mai empatică națiune. Alte nații poate că s-ar fi interesat de sănătatea mentală a ridicătorilor de cruci. Ilieșu, omul care și-ar dori să fie ținut minte pentru contribuția sa regizorală la documentarul lui Stere Gulea „Piața Universității” dar care e reținut de Google pentru contribuția la soft-porn-ul „Huntress: Spirit of the Night”, are mare nevoie de ajutor din partea noastră, dar el nu e singur.

Nu există an în care în Brașov să nu se propună vreo cruce pe Tâmpa sau pe dealurile de la Belvedere (și, de ce nu, la Cetate). Deja ne-am obișnuit cu ideea că mai vine un deștept care vrea să-l găsească pe Dumnezeu gata disponibil pentru el după o beție pe Republicii. Până acum s-au ridicat câteva statui cu Isus și Fecioara Maria în mințile alunecate ale iubitorilor de spiritualitate fără chip cioplit. Mereu mai vine vreun deștept care să creadă că lucrul care lipsește dintr-o rezervație naturală e o biserică sau o cruce. Nu a venit niciunul să sugereze să radem Cetatea de pe deal, să desenăm o cruce mare pe ea și să îi zicem „Dealul Colivei Naționale”, deși credem în capacitatea parlamentarilor români de a propune un proiect atât de îndrăzneț.

În același timp, nimeni nu ar vrea să cumpere restaurantul de pe Tâmpa și telefericul, la pachet, ca să transforme acel restaurant plasat excelent într-o afacere serioasă. Nu există niciun oraș mare din lumea asta care să aibă prin apropiere un deal și să nu pună un restaurant bun acolo pentru că așa funcționează turismul. În schimb noi, românii, miloși dar lipsiți de empatie, ne trimitem dereglații mintal în parlament, să propună legi și cruci care să radieze peste sufletul națiunii. Poate bucureștenii o să scape de blestemul ăsta, dar sunt sigur că Ilieșu o să facă după aceea o excursie de relaxare până la Brașov, și o să-i arate Dumnezeu calea: nimic nu se poate face fără o cruce mare și luminoasă împlântată în inima României perene, adică pe Tâmpa. Eventual să radieze.

Oricum, bucureștenii ar trebui să nu se plângă prea tare. Au un cartof într-o țeapă pe post de monument al revoluției, ce mai contează un pericol public în Piața Universității?