O idee revoluționară pentru învățămîntul românesc

Revoluționăm învățămîntul? Pe lîngă Ion și Iona, să aducem în licee un Hendrix, un Joplin și un Ingmar Bergman? Trăim acum într-un sat global; suntem pregătiți cu ce învățăm în școală pentru el?

Sunt curios cîți or să percuteze la o idee absolut revoluționară pe care o am pentru învățămîntul românesc, și învățămînt în general. Am tot meditat asupra vehemenței pe care oamenii o au cînd vine vorba de literatura română. Încep să o înțeleg. E nevoie de cultură. Caz în care, să dăm cultură elevilor.

Și cînd vorbesc despre cultură, vorbesc într-un sens mult mai larg decît literatură.

Așa că propun:

• Curs de fotografie/istorie a fotografiei.
• Curs de pictură, nu de desen, ci despre o istorie și evoluție a picturii.
• Muzică. O istorie completă. Să nu ne oprim la Enescu și Shostakovich, să avem curaj să mergem mai departe, la Armstrong, la Buddy Holly, la Presley, BBKing, Led Zeppelin, Black Sabbath, Metallica sau Nirvana? Bob Dylan? Joplin, Hendrix, The Doors? Numai curricula sună absolut bestial.
• Film. Sunt atît de multe de discutat încît nici mai știu de unde să încep. Welles, Bergman, Fellini par pe alocuri mult mai interesanți decît literatura română din anii 40-50-60. Dar să nu mai facem comparații.

Pe lîngă cele pe care le-am propus mai devreme. Ce ziceți? Avem curajul să gîndim în afara cutiei? Sau ne închidem pe ulița noastră din satul nostru global?

Mă gîndesc că nu o să existe curaj pentru așa ceva. Și o să rămînem la literatura noastră, cea naționalistă și numai potrivită pentru ulița în care vrem să ne ascundem. Că, vorba aia, nu trăim în epoca internetului. Nevermind.