O lecție de progresism de la irlandezi

În timp ce românii se bucură de ce au reușit progresiștii irlandezi și își amintesc că România e retrogradă și va vota ceva fără consecință să fie adăugat în constituție, să nu uite că motivul pentru care România e „de rahat” e că modul în care cei cu gândire progresistă insistă că vor câștiga acest referendum va fi prin neprezentare.

Vă place Irlanda? Vreți o țară ca afară? Explicați-le celor de lângă voi de ce trebuie să voteze nu. Și nu mă refer la mine, la prietenii voștri, că ăia știu deja. Mă refer la ăilalți. Știți voi. Ăia nasoi.

Am mai zis că mi se pare o formă de lașitate că societatea civilă a ales să boicoteze acest referendum. Arată că nici nu suntem dispuși să încercăm să ajungem la „cealaltă Românie”, acțiune pe care toți o consideră în zadar. Dar problema noastră e că întotdeauna va exista o „cealaltă Românie” dacă noi insistăm să ignorăm anumite categorii sociale care nu ne plac. Și din cealaltă Românie se vor naște monștri, cu cât o îndesăm mai puternic la întuneric.

Înțeleg de unde vine planul ăsta cu „nu facem nimic și câștigăm automat”, dar treburile astea nu se transformă în capital social. Cum am mai argumentat și în alte cazuri, oare chiar e pierdut un referendum care nu are nicio miză, dacă la referendum rezultatele vor fi 95% pentru introducere? Cum putem să ne arogăm noi opțiunile celor care nu s-au prezentat la vot?

Nu cred că Irlandezii au votat pentru eliminarea amendamentului privitor la avorturi pentru că activiștii lor civici au stat să facă un referendum la care lumea să nu se prezinte. Pentru ei au fost 25 de ani de eforturi susținute pentru a elimina acel amendament. Când a fost vorba să se discute despre acel amendament, oamenii erau cu lecția pregătită și cu sprijinul popular. Irlanda era pregătită ca țară să facă schimbarea asta.

Să nu se înțeleagă greșit ce zic mai departe. Nu îi învinovățesc pe cei care pleacă, dar se pare că toate vocile progresiste din România repetă aceeași poezie: „România e nașpa, românii sunt retrograzi, vreau să plec din țară”. Nimic de comentat la asta, dar cu astfel de voci nu poți face schimbare. Nu poți să schimbi o țară in-absentia. Și nu ajută pe nimeni să vă plângeți – lăsați-i pe cei care au decis să rămână în țară să se organizeze, să se coaguleze, să-și pună ideile în ordine, și să lupte să schimbe România, nu s-o lase să se degradeze să vadă până unde ține. Dacă nu aveți ceva pozitiv de contribuit, poate că voi sunteți problema. Și știu cât de nașpa e să-ți spună cineva să taci, dar în cazul ăsta vocile voastre sunt prea stridente, și îi acoperă pe ăia care chiar vor să facă ceva. Eu pe ăia vreau să-i aud, nu pe voi. Voi ați plecat deja, fie și doar cu gândul. Hai să-i auzim pe ăștia care vor să rămână aici. Poate lor le place altfel.