O nație de genii (Gauss și clopotnița)
N-am știut niciodată că avem atît de multe genii în România.
Și nu am crezut niciodată în propaganda conform căreia noi am fi mai deștepți ca ’ei’ – fie americani, ruși, chinezi sau nemți. Acum încep să regret… și încep să înțeleg.
Revelația a apărut odată cu o discuție despre admiterile la facultăți. La București, spre exemplu, la psihologie, ultima notă de admitere a fost 9.47 . Bine, îmi veți spune, dar asta înseamnă că cei de la psihologie din București vor fi foarte competitivi. Iar rezultatul este de măsură să ne șocheze cînd aflăm că 9.47 a avut cel de pe locul al 1500-lea (una mie cinci sute). Pentru că, da, 1500 de genii s-au bătut pe locurile de la psihologie din București.
Sunt extrem de mulțumit de învățămîntul românesc, care iată, păstorește atîta amar de genii. Aș spune că nota 10 e prea puțin – 11 pentru dascălii care au produs astfel de genii! Felicitări sincere.
Ce înseamnă nota 9.47? 9.47 este o notă extrem de greu de obținut – înseamnă excelență la toate capitolele, la examenul de bacalaureat și la cei patru ani de liceu.
Deci avem cel puțin 1500 de astfel de genii – și sa nu uităm că Psihologia nu este o chestiune singulară. Există matematici, există Limba Română… Există o mulțime de alte materii de interes… România colcăie de genii de la un cap la celălalt.
Gata, destul cu ironia.
Acest fenomen este de fapt măsura eșecului învățămîntului și pedagogiei românești. Învățămîntul românesc este incapabil să evalueze elevii și studenții, de aceea se ajunge la aberații de acest gen. Este de fapt primul pas în schisma între valoare și rezultat pe care o percepem atît de dureros în fiecare aspect al societății românești.
Ce se întîmplă cu acești campionii ai intelighenției românești? Hrăniți cu note maxime, ajung în facultăți unde profesorii sunt obligați să-și ajusteze scara de valori după valoarea lor – mai exact după lipsa lor de valoare. Rezultatul: niște panarame ce nu-s în stare să silabisească termină facultăți și pleacă pe vapor, sau cu cine știe ce joburi în străinătate.
De fapt starea actuală a învățămîntului face inutilă diploma pe care elevul și studentul o primește la sfîrșitul școlii. Pentru că diploma aceea nu spune absolut nimic despre valoarea lor. Nici măcar nota înscrisă pe ea, și o știu pe pielea mea foarte bine.
Cum s-ar putea realiza o ameliorare a învățămîntului? Simplu. Instituirea unui sistem de evaluare a dascălilor prin prisma clopotului lui Gauss, fie el și adaptat la tipul materiei (de exemplu te-ai aștepta în ciclul primar ca media să fie undeva la un nivel de 9, în cel gimnazial pe la 8, în cel liceal la 7 (acolo unde ar trebui să fie oricum vîrful clopotului gaussian), iar în cel superior să coboare pînă la 6 (pentru a diferenția mai bine între valorile superioare). Astfel de verificări să se facă pe toate lucrările scrise – pentru a nu avea aberații cu profesori care dau 4 pe linie, nici cu inconștienți care dau zece pe linie. Măcar la cîteva materii de bază, ce vor fi folosite ca referință.
O altă îmbunătățire este revenirea la examenul de admitere la facultate. Oare nu este evident că bacalaureatul și notele din timpul anilor nu sunt relevante pentru valoarea viitorilor studenți?
Repuneți-l pe Gauss acolo unde îi e locul. În clopotniță.