O poveste (tehnologică)

Am o casă la ţară. Bine, nu e a mea, dar în principiu va fi, cîndva, în viitor. Casa la ţară ca toate casele la ţară – cu ogradă, şi în ogradă cu ‘d-ale casei’ – o ceapă, o roşie, viţă de vie… chestii de genul ăsta.

Acum vreo patru ani, cînd taică-miu se pregătea de pensie, a început să lucreze la casă. Prima oară a scos un corcoduş din faţa casei şi în locul ăla a pus gazon. Apoi a mărit spaţiul cu gazon, şi în cele din urmă a făcut un mic foişor. Mic, cochet, dar frumos. Şi atunci sătenii au cam început să se uite cu jind la ce construise taică-miu pe-acolo, şi mulţi au început să vorbească aiureli. Ştim cum, ca în România, cînd faci ceva marea majoritate vor să te ştie de rău. S-a vorbit că taică-miu a furat, abureli de-astea.

Dar, mai important, un alt vecin şi-a scos şi el toată legumăria (pe care a pus-o într-un solar) şi şi-a făcut şi el ogradă cu gazon, şi foişor. Apoi, eu uitându-mă la el, mi-am făcut şi eu solar.

Întrebările:

1) Ar trebui să-mi plătească pentru idee? Ce ziceţi, cam cît să cer pentru faptul că am avut ideea de a-mi pune gazon şi a-mi face foişor?

2) Ar trebui ca în schimb să-i plătesc pentru ideea de a face solar? Cam cît? Eu mă gîndesc că ceva mai puţin decît pentru ideea mea cu gazon şi foişor, nu???

Încă o poveste. Prin anii 1670, sau pe-acolo, Isaac Newton concepea primele idei de mecanică. viteza = distanţa parcursă / timp. Vi se pare familiar? În 1600 aceste idei erau nu inexistente, ci chiar neformulabile. Lexiconul nu exista, sau dacă exista el avea alte sensuri. Ce s-a întîmplat atunci?

Isaac Newton şi-a pregătit teoriile şi a cerut foarte mulţi bani pentru toţi care încercau să conceapă ceva similar. În 1700 era cel mai bogat om din Anglia, în 1710 era cel mai bogat om din lume. Toţi cei care au încercat să folosească conceptele exprimate de el au plătit enorm, iar în 1727 cînd a murit, secretele mecanicii au fost păstrate în continuare de familia lui. Nimeni, nicicînd nu a putut afla secretele acestea şi în 1790, într-un incendiu ce a devastat cea mai bogată familie din lume, familia Newton, manuscrisele au fost pierdute. Mecanica nu s-a mai predat niciodată în şcoli şi a fost pierdută pentru eternitate.

Dar oh, nu s-au întîmplat lucrurile chiar aşa, nu? Ideile lui au fost continuate, pentru că ideile lui au fost publicate şi răspîndite – acum sunt lucruri de bază care se învaţă în şcoală. Şi da, nimeni nu plăteşte pentru ideile mecanicii…

Aveam mai devreme două întrebări. Răspunsul la ambele este NU! De ce ar trebui să cer bani pentru idei? E răspuns de bun simţ, nu? Ar fi absurd să fie altfel, nu?

Ei bine, răspunsul contemporanilor este ‘da’. Microsoft deţine 235 de astfel de idei care au fost folosite de comunitatea open source. Care, mai rău, au fost furate. Ce gen de idei, veţi întreba? Nu mi-e foarte clar, pentru că nici Microsoft nu spune precis. Dar sunt 235, multe idei peste care Microsoft deţine ‘proprietate intelectuală’.

Dacă gîndirea Microsoft ar fi infectat vremurile străvechi, haideţi să vedem ce n-ar mai fi existat:

1) haine. Primul om care ar fi pus o cîrpă peste el ar fi putut cere despăgubiri pentru orice fraier care se lua după el

2) Ştiinţă. Omul care a făcut roata ar fi fost cel mai bogat om mort.

3) Pui fript sau prăjit, sau orice mîncare gătită dacă suntem la subiectul ăsta. De ce? Focul a fost o invenţie vitală în istoria omenirii.

4) Locuinţe. Orice individ care ar fi încercat să imite coliba omului primitiv ‘Microsoft’ ar fi fost dat în judecată şi arestat. De oamenii cavernelor, cu bîte (patentate şi ele) şi piei de animal (evident patentate)

Unde începe proprietatea intelectuală, şi unde se termină? Ce ai voie să patentezi şi ce nu? E o dezbatere extrem de lungă, în care nu vreau să mă implic.

Am vrut să răspund la acuzaţia de furt. Nu, nu este furt, aşa cum imitarea interfeţei grafice de la Apple sau OS/2 nu este, aşa cum deposedarea lui IBM de DOS nu este furt, aşa cum ‘extinderea’ lui SMB (IBM) nu este furt, aşa cum extinderea ‘NDIS’ nu este furt… Şi-aşa mai departe. Furt, domnilor Microsoft, este cu totul altceva.

Să vă trăiască franţuzoaica!

(mod me insightful, I’m a slashdot whore)

PS: (later edit) Groklaw are o analiză mai bine argumentată decît mine pe seama celor 235 de patente microsoftiste şi a FUD-ului implicat….

Comments

O poveste (tehnologică) — 6 Comments

  1. Drepturile de autor nu au nici un sens. Dar Microsoft este mic copil.

    Știai că în state nu ai voie să cânți Happy Birthday cuiva pentru că nu ai drepturi de copy? Sau că nu ai voie să reciți versuri ale unor formații chiar dacă le înțelegi, pentru că… nu ai drepturi de copy?

    Și noi care cântăm liniștiți Happy Birthday… în românia… ce ilegaliști.

    © Raul

  2. Înseamnă că a fi rebel în state înseamnă să cînţi Happy Birthday cuiva?
    Cum zicea un autor necunoscut: Fuck me sideways…
    © Dorin® Lazăr™ 2007 (patent pending)

  3. Proprietatea intelectuală este de două feluri:

    1. Drepturi de autor (aka: copyright) care se dau pur şi simplu pentru paternitatea asupra formei în care se manifestă o idee (forma asta este cunoscută şi sub denumirea de „operă”: un roman, o poezie, o bucată de cod sursă). În general protecţia durează pe toată durata vieţii autorului + 70 de ani, după care intră în public domain.

    2. Brevete de invenţie (aka: patents) care se dau pentru invenţii/inovaţii (şi ştim cu toţi cât de tari sunt Microsoft la capitolul inovaţie). În general protecţia durează 15-20 de ani. Ideea patentelor este ca posesorul lor să-şi poată recupera banii cheltuiţi pe R&D. Sunt mult mai generale decât drepturile de autor, care pun mult accentul pe formă (ie: în cazul software-ului trebuie să fie practic cam aceleaşi linii de cod).

    Ce nu se poate patenta este „cunoaşterea”. Cunoaşterea face parte din patrimoniul umanităţii. Toată lumea trebuie să aibă acces la cunoaştere, indiferent că are sau nu bani ca să plătească royalties. Matematica este cunoaştere şi software-ul este practic un algoritm matematic. Ăsta este motivul pentru care patentarea software-ului nu se practică prin prea multe ţări din lume. Şi unde se practică tot sunt dispute legate de prior art (vezi: MS patentează sudo), de meritele patentului (vezi: Amazon patentează 1-click shopping) etc.

    Se pare că nici Microsoft nu prea e convins de validitatea patentelor lor. Chestia asta apare şi în articolul lui PJ: Microsoft a spus că nu are de gând să enumere patentele respective pentru că le e teamă că ele vor fi atacate de comunitatea open-source.

  4. Pingback: The three technological wars | Fly on the Windscreen