Occupy UBB

De fiecare dată cînd intri pe paginile lor e ceva de semnat. Zi nu Roșiei Montane, demolării Hălii Matache, nealegerii lui Nicușor Dan. Mai mereu, ceva de ocupat: “Occupy UBB”, “Occupy <oraș>”. Musai, ceva exploatare și manipulare a capitaliștilor răi, gen exploatarea gazelor de șist.

Ei sunt ‘revoluționarii’. Ei știu că banii tăi sunt mai bine cheltuiți așa cum știu ei. Sunt cei care vin la tine în casă și-ți explică că nu dai suficienți bani pentru sănătate și pentru educație, și dai prea mult pentru poliție și armată. Ei sunt ‘mînioși’, au soluții scoase din filmele din desene animate. “Nu zaieț! Pagadi!”.

Ultima lor ispravă e ocuparea UBB-ului. Bine, nu a UBB-ului, ci a unei săli din UBB, unde, într-un penibil episod care va fi reprezentat ca un super-fenomen, un ‘Paris, ’68’ (fenomen celebru prin faptul că era îndreptat contra lui De Gaulle și i-a întărit partidul care a cîștigat alegerile din acel an mult mai în forță decît se așteptau). Povestea e foarte simplă. Niște tipi care își zic ‘Tinerii mânioși’ s-au întîlnit într-o sală din UBB (care nu e un spațiu chiar atît de public așa cum își doresc ei) pentru a celebra o chestie numită ‘joia mânioasă’. Pe care o țineau, se pare, miercuri, pentru că miercuri seara au ocupat sala respectivă (lucrurile sunt foarte confuze cînd e vorba de lupta pentru adevăr contra capitalismului sălbatic).

Acești ispravnici de poveste s-au pus miercuri seara, așadar, să ocupe sala. De ce? Nu știau nici ei foarte exact, așa cum o arată acest articol de pe voxpublica. Pe la ora 12 40 noaptea se întrebau (citez)

Ora 00,39: ”ce cerem (revendicăm)?” ”cerem ceva rezonabil?” sau ”cerem ceva maximal?”

Eu zic, băieți, să cereți ceva maximal. De exemplu o evacuare cu poliție și cu bătută, ca să îi dați inspirație tipului de la Luna Amară care era printre mînioșii ăștia. “Vrem de toate și orice, vrem să fie ce nu e! URA!”.

Aspecte amuzante: profesorii de la UBB se alătură in corpore protestului. De ce? De plictiseală. Deja se strîngeau semnături de susținere printre profesorii UBB înainte ca tovarășii să se întrebe “ce cerem? ceva maximal?”

Îmi amintește de un protest similar pe care l-am văzut la universitatea din Viena. Fiind în vizită, gazda, un american-neamț-român care făcea facultatea în Viena (dacă citești, salut Chris!) ne-a condus la nu-mai-știu-care facultate să ne arate cum protestează studenții. Luaseră, ca aici, un amfiteatru. Vroiau, dacă țin bine minte, ceva chestii de bine pentru studenți, și, marginal, căderea capitalismului. Dar, mai mult ca orice, vroiau și ei fonduri de la stat ca să. Ca să nu-știu-ce.

Și ce vor oare Tinerii Mânioși din Cluj? Păi tot cam aia. Ceva burse mărite și căderea capitalismului, și în plus nu Roșia Montană și nu gazele de șist. În plus, treaba asta cu livoluționarii trebuie să se termine pînă pe 4 aprilie, cînd au planificat ceva protest anti-gaze-de-șist la Cluj. Mă rog.

Hai să citim și motivațiile tovarășilor nervoși.

Universitatea se transformă tot mai mult într-o instituţie supra-securizată. Spaţiul care ar trebui să încurajeze circulaţia liberă a ideilor şi să fie un forum de dezbatere a devenit cu fiecare an tot mai închis, încremenit în practici care nu mai reflectă adevăratele probleme şi nevoi studenţeşti. În loc să reprezinte o pregătire pentru viaţă, Universitatea ne face dependenţi de un sistem socio-economic disfuncțional: învăţământul universitar este o marfă frumos împachetată şi servită unor studenţi-clienţi a căror unică valoare după absolvire este aceea de potenţiali angajaţi. Cel mai grav este, însă, că studenţii nu sunt încurajaţi, printr-un sistem participativ, să îşi facă auzite vocile.

Traducere liberă: “Universitatea securizează accesul la sălile pe care le deține” (și asta e rău pentru că). Se pare că sălile respective erau destinate “circulației libere a ideilor” și un “forum de dezbatere” și un loc care ar trebui să reflecte “adevăratele probleme și nevoi studențești”. Nu mi-e clar ce vor să spună, dar cred că rolul învățămîntului superior nu e de a ‘reflecta problemele și nevoile’ celor care participă în el, ci de a le da o instrucție superioară. Dar fie, în cazul ăsta mă întreb de ce s-au revoltat cînd au fost rugați să iasă afară pentru că sala trebuia să găzduiască un curs de matematică și de ce s-au revoltat cînd poliția le-a cerut să evacueze sala cei care NU erau studenți UBB. Cu alte cuvinte, eu vin la tine acasă și mă revolt cînd poliția îmi spune că nu am ce căuta la tine acasă, unde eu am decis arbitrar că e un ‘forum destinat circulației libere a ideilor’.

Ce e însă cel mai grav pe patina gîndirii netede a tinerilor mînioși este că “studenții nu sunt încurajați printr-un sistem participativ să își facă auzite vocile”. Bravo, mamă. Pune mîna și învață, sau muncește, sau fă ceva UTIL societății. Treaba ta nu e să fii student; ești student ca să fii mai capabil să te integrezi în societate. Pînă atunci ești un băgător de seamă, o cheltuială la buget, într-un sistem de învățămînt de la care tu soliciți să-ți pună la dispoziție săli în care să proiectezi filme despre cum să ocupi săli din facultăți pentru a revendica mai mulți bani de la buget. Serios, asta vroiau să facă, să facă o proiecție a filmului ‘Blokada’ despre ocuparea Facultății de Filosofie din Zagreb (2009).

Citez un pic dintr-un tovarăș revoltat pe criticatac.ro, unde puteți găsi mai multe informații despre cum livoluționarii s-au bătut cu portarii de la UBB.

Apoi, ulterior filmului, discuţiile au fost foarte vii, vorbindu-se despre faptul că universitatea a devenit o fabrică de diplome, studenţii clienţi şi învăţământul o marfă. De asemenea, s-a discutat şi despre sistemul Bologna sau despre finanţarea facultăţilor pe cap de student (şi competiţia care se formează în jurul atragerii de studenţi). Desigur, problemele discutate nu au fost toate „sistemice”, ci a fost vorba şi despre doleanţe foarte concrete legate de plata burselor, lipsa criteriilor, asigurarea reducerilor pe transportul C.F.R. pentru doctoranzi sau problema locurilor din cămine.

Toate cele enumerate mai sus reprezintă, fără îndoială, probleme foarte importante, dar unul dintre aspectele recurente ale discuţiei a fost cel legat de faptul că Universitatea devine din ce în ce mai disciplinară, atât în ceea ce priveşte corpul, cât şi mintea studentului. Camere de filmat pe toate holurile, săli închise cu cheia în universităţi, accesul permis discreţionar în cadrul sediului central, problema separării căminelor în funcţie de sex, prezenţa unei secţii de poliţie în cadrul unui cămin studenţesc (căminul 14 din Haşdeu), sau modul în care paznicii sunt amendaţi de către poliţie pentru că cineva a mers să discute (sau, ferească sfântul, să facă sex, o activitate în sinea ei reprobabilă) cu prietena/prietenul după ora 23:00 în cămin.

Deci lasă tu ‘burse’, reduceri pe CFR, probleme locative în cămine. Problemele adevărate sunt:

  • CCTV în instituțiile publice. Nu cumva să fim capabili să monitorizăm infractori pe holurile universității.
  • Securizarea sălilor Universității prin închiderea cu cheia. Vai, mare păcat, cum adică să protejezi bunul public cu cheia, atunci cînd nu se folosește în scopul în care a fost creat acel bun public? Tsk, tsk, nu merge.
  • Secție de poliție în campusul universitar. Pentru că, doamne ferește, nu am dori ca infractorii să fie prinși în timp ce fură din cămine, de exemplu. Sau traficanților de droguri ușoare sau mai grele să le fie un pic îngreunat efortul extraordinar de distribuție.
  • Problema separării căminelor în funcție de sex. Păi de ce tovarăși, după cum se vede, studenții vor să discute cu studentele și, doamne ferească, să facă sex cu ele după ora 23. Deci hai să facem cămine mixte sau, de ce nu, camere mixte? De fapt, hai să facem obligatoriu sexul în cămin. Ce ziceți?

Adevăratele probleme ale studențimii clujene se pare că sunt micile infracțiuni și sexul după ora 23.

Pe acest site plictisitor care cere logare cu facebook e un filmuleț despre cum discută studenții despre cum trebuie cheltuiți banii proștilor care nu sunt la facultate și muncesc, și plătesc taxe. Ca plătitor de taxe, îmi pare rău că nu am timp să merg să dezbat cu proștii ăia de pe-acolo, mai ales cu creierul neted al tipului de la Luna Amară, care în mod sigur e încă student, deci are tot dreptul de a discuta despre cum să se cheltuie banii facultăților. E amuzant pînă nu mai e amuzant, că îți dai seama că ăia se iau în serios.

Occupy UBB e doar o altă prosteală a generației recente, perpetuu revoluționare, care nu știe altceva decît să ceară fonduri (la care nu contribuie) și să emuleze mișcări din afară, fără a avea substanță. Mișcarea lor e situată undeva între comic și penibil. Cel mai trist este însă momentul în care vezi că și cadre universitare care, teoretic, ar fi adevărați călăuzitori, niște faruri luminoase care să ghideze studenții în căutările lor intelectuale, cad victimă propagandei penibile și mișcărilor lipsite de sens.

Și știm cu toții de ce suntem aici. Discutam de curînd despre felul în care sărăcia stîrnește extremismele în oameni. Dintotdeauna m-am temut de o criză economică de proporții, pentru că în momente de criză apar cele mai rele lucruri de pe lume: extremismele, naționalismele, fundamentalismele. Acum, însă, începe sa miroasă urît. Mi se pare că nu criza e cea care scoate stîngeii la rampă, ci că o mînă mult mai dibace împinge lucrurile. Aș spune că e mîna rușilor, dar desigur că nu e mîna lor; doar nu ar avea interes Gazprom-ul să nu se exploateze gazele de șist, par example. Nu e ca și cum rușii ar fi cunoscuți pentru ațîțarea conflictelor interetnice, de exemplu, și nu se întîmplă ca niște conducători români să-și arate dragostea pentru colonei din GRU (chiar, își explică cineva de ce Marga nu dispare din viața publică și continuă să bată recorduri de incompetență?). Aceste cuvinte ne doare!

Hai mai bine să ne vedem de-ale noastre. Doar nu vrem să gîndim prea mult și să ne doară capul după aia. Ocupați UBB! Ocupați ce-o fi, numai asigurați-vă că redistribuiți banii proștilor care muncesc! Nu de alta, dar e un hobby al proștilor să plătească taxe la stat. Cei deștepți îi cheltuie după propriul plac.

Comments

Occupy UBB — 15 Comments

  1. Nu știu dacă rușii sunt de vină pentru tinerii noștri mânioși. 😛

    Hai să-ți spun o poveste de la mirificul Masterat de Studii Culturale Britanice, Universitatea din București, mmkay? (sunt și aspecte mișto ale masteratului respectiv și profesori de treabă, dar nu fac obiectul discuției aici)

    Eu am avut ghinionul de a confunda ideea de „studii culturale” cu ideea mult mai restrânsă de „studii culturale”. Cred că, uitându-te la cei doi termeni, vezi de unde a apărut confuzia mea. Așa că m-am dus așteptându-mă să studiez… chestii culturale. Pentru că Unibucul n-are masterat de literatură engleză (long story).

    În schimb, m-am trezit învățând despre studii culturale. Țin minte surprinderea mea, ușorul „stai o clipă” când m-am trezit cu profesori care explicau foarte clar: studiile culturale s-au născut în Franța anilor ’60, când studenții s-au revoltat! Minorități! Cerea modificării canoanelor! Dorința de a studia altceva! Voi, studenții de aici, sunteți într-o poziție foarte ciudată pentru că vreți să faceți studii culturale britanice, chiar dacă studiile culturale descinse din acea perioadă ar trebui să fie despre minorități – despre minoritatea voastră. Nu despre britanici!

    Și uite așa am ajuns să fac cursuri despre naționalism, post-comunism și alte chestii în care niște profesori cu steluțe în priviri ne îndemnau la revoltă, la revoluție, la ocuparea universității. Faceți! Revoltați! Universitatea e a voastră! Spuneți dacă vreți canoanele schimbate! Totul e posibil!

    Și de cealaltă parte, noi, studenții, aveam probleme gen „cum s-o convingem pe șefa de master că e momentul să dăm examen, că s-a terminat și sesiunea și avem toți restanță la ea.” O ipocrizie maximă.

    Dar mă gândesc că e un avânt revoluționar care poate că pornește dinspre profesori, dinspre generațiile destul de vechi ca să fi prins revoluția, sau destul de pasionate de subiect ca să se gândească la glorie, la schimbare, la faptul că la mai bine de 20 de ani de la revoluție nu s-a ajuns prea departe. N-aș da vina atât pe ruși, cât pe o dorință de eroism și de schimbare, prost înțeleasă. Revoluția întâi, ideile după, cum ar veni. E mai ușor să protestezi și să te simți erou decât să vii cu un plan de bătaie coerent, clar, inteligent, organizat.

    Revolutați-vă, pentru că soluția va veni de la sine!…

    Yeah, right.

    • Dacă pornește de la profesori e mai rău; pentru că profesorii teoretic ar fi trebuit să aibă discernămînt. De-aia mă amuz pe seama tinerilor mînioși. Nu mă amuză, în schimb, atitudinea profesorilor. Vorba aia, ei sunt ăia responsabili.

    • N-ar fi fost așa de rău dacă ar fi explicat componentele necesare unei revoluții și cum să organizezi schimbări. Cred că ăsta e reproșul pe care aș vrea să-l aduc: au căzut pradă idealismului când n-ar fi trebuit s-o facă.

    • Claude Karnoouh e un antropolog și sociolog francez, care a locuit timp de cincisprezece ani în România. Este un critic acerb al intelectualității române de dreapta și al curentului anticomunist din România.

  2. ” În loc să reprezinte o pregătire pentru viaţă, Universitatea ne face dependenţi de un sistem socio-economic disfuncțional: învăţământul universitar este o marfă frumos împachetată şi servită unor studenţi-clienţi a căror unică valoare după absolvire este aceea de potenţiali angajaţi. ”

    Daca ar avea aceasta valoare dupa terminarea studiilor ar fi o chestie extraordinara. Dar cati o au? Parca tot mai putini cu fiecare tura anuala de absolventi ai “fabricilor de diplome.”

    Au dreptate, sistemul universitar e praf, e o marfa (frumos??) impachetata si vanduta unor clienti. Problema deranjanta si reala nu e ca e o marfa pentru niste clienti [bine, pentru stangei e, pentru ca capitalismul (paranteza in paranteza, cacofonia mi-o asum pentru ca asa vrea muschii mei) e rele si invatamantul ar trebui sa fie gratuit, si alte balarii asemenea, desi astia nici nu se pot numi stangei pentru ca nu au proprietatea termenilor si nu inteleg concepte ca stanga sau dreapta politica], problema e ca acei clienti nu pot emite plangeri, nu pot cere schimbari, nu au dreptul la un ‘refund’ daca tot dau banii respectivi. Adica sa stim si noi bre, daca ne-o vand, ca se plateste o taxa, ca putem si noi sa ne spunem plangerile si ca se iau totusi in considerare.

    Acestea fiind spuse, felul in care se tipa, felul in care isi enunta plangerile si care sunt ele, este neinteligibil, penibil si incredibil de stangaci. E greu sa ii iei in serios. Au vazut cateva filme, cateva proteste de la universitati de afara si au dat cu xeroxul. A iesit o un monstrulet de copie caruia nici daca vrei, nu poti sa ii dai un raspuns. Sa vrei sa ii ajuti in plangerile lor si a dracu treaba ca nu poti.

    Am incercat sa tin commentul asta cat de cat scurt si inteligibil. Sunt atat de obosita, nu stiu daca mi-a iesit. Dar ca sa spal rusinea, in cazul inc are nu mi-a iesit, las un link, spune un om chestiile mai bine ca mine: http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/. Nu e chiar exact pe tema, dar in aceeasi familie lexicala. Gata, m-am dus ca o iau pe balari. Ahoy, mate! Ocupy UBB, etc etc etc.

    • Eh, cunoaștem situația învățămîntului românesc. E clar că nevoia de a face sex după ora 23 e cea mai importantă din sistemul de învățămînt românesc, de-asta pune lumea așa de mult accent pe treaba asta.
      Știu ce zici, Occupy UBB, etc. 🙂

    • Cît despre partea cu ‘au dreptate’ eu aș reconsidera. Au dreptate? Cu ce anume? Cînd ei înșiși sunt atît de confuzi e clar că NU au dreptate, că de fapt li s-a ridicat spuma la gură și atît. O fac ca să fie în centrul atenției, attention whores and all.
      Și mai sunt cei care trăiesc din atenția asta. Oameni ca Mihnea de la Luna Amară, sau băgătorii de seamă care mai erau pe-acolo. Dar m-am săturat să tot comentez despre băgătorii ăștia de seamă.

  3. Ah inca o treaba. Dorin, de ce esti naiv? Citeam comentariile de mai sus, in care tu spui de profesori ca ei ar trebui sa aiba discernamnt mai mult, etc etc. Acuma o sa iti dau un singur exemplu si te las pe tine sa deduci mai departe : Florea. Vorbim deci de un sistem de invatamant care permite nu doar angajarea, ci prosperul si avansarea in functie a unui astfel de individ. E intr-adevar o extrema el, dar ceilalti nu sunt mult departe.

    Si de parca nu stiai tu deja asta si trebuia sa iti zic eu. Ai asteptari mari. Stai sa ii vezi pe profii tineri. Yummy.

    • Naiv? Nu, profii ar trebui să aibă mai mult discernămînt. Faptul că nu au e altă poveste. Eu spun cum ar trebui să fie lucrurile, nu e dovadă de naivitate. Ar fi naivitate dacă aș spune că au.

  4. Mai, mai e si o alta chestie la care m-am gandit dupa ce ti-ams cris commenturile de mai sus. De undeva trebuie sa inceapa sa se ridice si oamenii sa protesteze. E clar ca nu au exercitiul asta si a iesit un haos total. Dar cu exercitiu poate vor ajunge sa formuleze si niste cereri coerente. Nu poti sa spui ca toate punctele lor sunt invalide.

    Poate m-am exprimat gresit cand am zis ca au ei dreptate, dar mi se pare corect ca studentii sa se ridice si sa faca plangeri atunci cand considera ca li s-au incalcat niste drepturi. Eu unde pot protesta profesorii abuzivi? Unde pot cere demisia profesorilor incompetenti? Si mai ales, daca gasesc locul unde sa o fac, care sunt sansele ca plangerile mele sa fie luate in considerare si sa vad si rezultate reale? Daca eu sustin ca profesorul x isi abuzeaza pozitia si trece studentii doar pe baza de ochi frumosi, sau da cu zarul sa hotareasca rezultatele examenului, va investiga cineva real aceasta plangere? Si daca se va gasi profesorul vinovat, va fi demis din functie?

    Unde pot eu ca si client platitor (pentru ca platesc o taxa) sa imi cer valoarea de banii respectivi?

    Asa ca da, din perpectivele astea, e bine ca se ridica un corp de studenti si protesteaza. Acum ca nu stiu nici ei clar ce anume protesteaza si ce anume vor, cum ziceam, sunt la inceput. Dar ai putea folosi o astfel de miscare pentru a duce-o intr-o directie coerenta si a produce schimbari pozitive in invatamantul universitar romanesc.

    • Doar că nimeni nu face lucrurile astea despre care vorbești tu 🙂 În schimb, sexul după ora 23 e o problemă (și o să revin cu subiectul ăsta pentru că m-a amuzat teribil).
      Să le facă; atunci o să zic că într-adevăr sunt ok să demonstreze studenții. De fapt și acuma sunt ok. Doar că-s penibili. 🙂