Ochelarii mei

Ochelarii mei sunt magici.

Serios, nu am mîncat ceva ciuperci otrăvite, chiar sunt. Mă pun seara la culcare cu ei pe ochi, citind ceva, și dimineața mă trezesc cu ei frumos împachetați lîngă mine. Sau sub mine. Sau printre perne (dorm între vreo patru perne, nu glumesc). Sau pot chiar să cadă din pat, nu contează. 

Pentru că ochelarii mei îs cei mai mișto. Ramele sunt din titan, sunt extrem de flexibile (se pare că firma se numește ‘Moonlight’). Lentilele din plastic: ceea ce pe lîngă faptul că-mi face ochelarii muuuult mai ușori, îi face și incredibil de rezistenți. Nu o dată am făcut demo aruncînd ochelarii pe gresie la doi-trei metri distanță. Au scăpat intacți. (Paranteză: am făcut de vreo două ori demo-ul ăsta cu HTC-ul meu One X. A funcționat, dar experiența altora cu alte modele de HTC mă îndeamnă să nu repet experiența).

Dar asta nu schimbă cît de magici sunt ochelarii mei. Și la cît de magici sunt, azi de dimineață m-am trezit cu ei în două bucăți – se pare că un șurub rebel a decis să mă-nvețe minte. Așa că deși am pus ochelarii frumos lîngă mine, pentru că tocmai terminasem primul capitol din Atlas Shrugged, și era suficient de tîrziu, de dimineață brațul drept era desprins de ramă.

Tragedie. Panică. Am recuperat toate componentele, inclusiv șurubul rebel, dar un chior nu se prea pricepe să facă la loc o ramă, la ce șuruburi mici are. În consecință, la sugestia cuiva mai deștept ca mine, am văzut că oamenii de la Optica de unde i-am cumpărat au deschis azi, și băiatul de la atelier mi-a rezolvat problema rapid, și prietenos, și tot ce trebuie. Așa că dacă aveți nevoie de optică medicală în Brașov, mergeți pe Republicii, aproape de McDonalds, și vă rezolvă. Și luați-vă rame de titan, și lentile de plastic. Dați un ban, da’ stați în față, știți vorba poetului, nu?