Onoarea de mucava

De ceva vreme nu mai urmăresc știrile din România, prefer să le citesc în original, pe site-urile străine. Nici pe Facebook nu le mai caut; Facebook a devenit o chestie sufocată de “influenceri”, adică o gașcă de oameni de PR care cred că construiesc o comunitate inundând-o cu inepții în loc să o observe și să o sprijine să crească natural.

Dar am rămas abonat la niște bloguri, și am aflat că românii au nu doar talent, dar și onoare. Onoare terfelită de oricine nu e absolut încântat de cât de grozavi suntem noi, românii. Doar că nu suntem prea grozavi, ne supărăm la orice rahat, și îl facem subiect de discuție internațională. Oare e corect să discutăm despre români altfel decât laudativ? NU!

Motivul pentru care reținem această onoare de mucava e că nu avem altceva. Nu avem tăria spirituală de a recunoaște că orașele României sunt pline de țigani săraci care abia așteaptă să facă și dincolo ce nu am fost în stare să-i oprim să facă aici. Țiganii ăia sunt cât se poate de români, degeaba vă lăudați voi că există o tipologie a românului cu piele albă, care este superior ca și formație intelectuală și morală. Nu există, sau poate-o fi, dar e sas din Sibiu, ungur din secuime sau evreu din Iași.

Că problema nu e asta. Problema e că oamenii iau prea în serios niște oameni care își iau 20 de secunde cât le ia să intre pe contul de Facebook și să scrie: “sunt revoltat”. Nu, tată, nu ești revoltat, ești suficient de naiv cât să crezi că contezi ca altceva decât statistică. Și ești suficient de fraier cât să expui o opinie fără argumente, fără să fi urmărit măcar documentarul respectiv. “Sunt revoltat” e ușor de zis, dar să te ducă capul să vii și cu argumente, să spui de ce ești turmentat de furie când vezi că se afirmă despre… Dar ce se afirmă? Habar n-ai.

Așa că ne apucăm să discutăm furiile de Facebook. Singurul lucru util care o să iasă din chestia asta va fi, probabil, o campanie nouă de PR care să aducă oameni în România să-i cazeze în case insalubre la care ajung pe drumuri neasfaltate și să le spună că e “turism rural”. Păi băi, dacă la tine în casă e țigănie și alții nu vor să ajungă și ei cu drumurile neasfaltate și murdar în casă, tu ce te plângi?

Mă rog, cum ziceam, o campanie nouă de PR, care va avea succes, că e pe sensibilitățile celui mai inconstant tip de individ din câte a văzut universul: “românul verde”. Doar că noi nu putem să vindem altceva decât sărăcie, taximetriști hoți și fete frumoase, că asta avem. Sărăcie, hoți și curve. Sună familiar? E exact ceea ce spun și ei despre noi, e exact ce știm și noi despre noi, dar no, ne declarăm “revoltați”.

Hai marș la muncă.

Maler_der_Grabkammer_des_Sennudem_001

Comments

Onoarea de mucava — 6 Comments

  1. Iti banuiesc ceva ani… Pacat ca i-ai trait neintelesi. Cum ai vrea sa se comporte muritorii de foame fara educatie si un amarat loc de munca? Ce promoveaza sistemul? Sictirule…

  2. Pingback: Versuri de care să ne ofensăm | dorinlazăr.ro