Orientarea politică azi

Direcțiile politice sunt irelevante azi. Începând de la Mihai Sturzu care condamna comunismul PSD-ului dar care rămâne în PSD pentru că e de stânga și mergând până la PNL-iștii care se bucură de victoria liberalilor canadieni, oamenii dau dovadă că de fapt nu înțeleg ce sunt direcțiile politice și nu au idee de ce le urmează. De fapt, lor le-ar ajunge un singur partid în care să se bată pentru supremație între ei și să ajungă să conducă, în buna tradiție a partidului comunist din China, un partid care probabil e mai de dreapta decât PNL-ul românesc.

Dealtfel, direcțiile politice azi sunt folosite cel mult pentru canalizarea urii și a diferențelor. Singurul motiv pentru care oamenii “de dreapta” ar trebui să urască PSD-ul e pentru că sunt niște corupți care au furat România 25 de ani la rând. Dar te uiți la PNL și vezi același lucru – cele două partide românești or fi ele stânga sau dreapta, dar ambele sunt centre de hoție și (news flash pentru Mihai Sturzu) cei care au intrat în partid au intrat ca să vină rândul lor la furat.

În România nu avem decât o direcție politică, furtul. Ăsta e motivul pentru care Alina Gorghiu face penibilități în fruntea PNL-ului după ce mulți uită că Elena Udrea făcea scamatorii similare tot din PNL înainte să fie recrutată de PDL. Fetele sunt doar distracția necesară pentru ca lumea să se uite în altă direcție cât timp oamenii din partid mai fură ceva. Dar ah, centura!

Nu mai există direcții politice. PSD-ul a luat cam tot timpul măsuri de dreapta, dacă ia cineva la puricat ce au făcut PSD-iștii probabil că va reieși că au tăiat mai multe taxe în ultimii 15 ani decât PNL-ul sau partidele de dreapta. PNL-ul a fost partidul care a dublat aparatul de stat, PNL-ul nu are cum să fie partid de dreapta – și când te uiți la populismul membrilor PNL sau numai exemplul recent în care PNL-ul se bucură de câștigarea alegerilor de către liberalii canadieni te bufnește râsul.

Dar e de înțeles. În ziua de azi direcțiile politice sunt ceva mai lipsite de sens. Dacă e să ne luăm după motivul pentru care există “dreapta” și “stânga” (împărțirea din manejul regal în timpul revoluției franceze) dreapta înseamnă conservarea regimului anterior și minima reformare, iar stânga înseamnă reformarea progresistă. Conservatorismul românesc înseamnă conservarea corupției, a comunismului și aservirii populației. Stânga românească ar însemna eliminarea acestor probleme și realinierea la un sistem capitalist cinstit cu o minimă intervenție din partea statului – exact lucrurile pentru care niciun partid nu dorește să îl facă. Practic, singurul lucru de stânga în România e, aparent, DNA-ul. Restul sunt “de dreapta”.

Doar că lucrurile au evoluat, nu mai mergem pe definiția din revoluția franceză. Dar partidele românești nu vor să-și definească o direcție – și, dacă ar fi să ne aliniem la politica din statele vest-europene și America, atunci nu am avea un reprezentant pentru dreapta – pur și simplu ei au alt gen de probleme decât noi, și noi nu avem nevoie de o dreaptă ca a lor.

În România nu există decât o direcție politică: furtul. Cei care nu merg în direcția asta sunt puțini, contra curentului și, așa cum a demonstrat Mihai Sturzu, după ce iau poziție sunt rapid puși la punct. Politicienii români nu au voie să se plângă – nici de “moștenirea grea”, nici de “hoții din celelalte partide”. Nimic nu-i împiedică să reformeze sistemul, să îl asaneze de hoți, însă e evident că nu doresc să facă asta. Și degeaba ies la tribună arătându-ne hoții – nu de aia avem nevoie. Arată-ne, politicianule, ce faci tu, nefurând, ci construind ceva cu cap și coadă, punând efort în ceva bun pentru societate.

Dar e mult mai ușor să se ia poziții din politica de-afară. De-aia noi avem curent feminist care vorbește de cote de reprezentare prin (mai nou) Andreea Vass, pentru că, sigur, trebuie ca furtul să fie distribuit echitabil. De-aia avem curentul conservator M10 care, dacă e să-l scuturi, e plin de oameni care gândesc foarte diferit și în mod normal nu ar putea sta în același partid. E oricum mai simplu – lumea vine cu discursurile gata scrise din politica din afară. Și merge, că românul simplu nu pricepe despre ce e vorba – e încă mulțumit cu un mic și o ciorbă gratis.

Un politician liberal și garda sa de corp

Un politician liberal și garda sa de corp


Comments

Orientarea politică azi — 8 Comments

  1. „cei care au intrat în partid au intrat ca să vină rândul lor la furat” e șlagăr încă de la înființarea partidelor politice din România. Doar că pe vremea aia partidul unic se numea conservator&liberal, care era împărțit de formă în două tabere.

  2. Ai o atitudine puritana asupra politicii.
    Cand politica este cea mai murdara meserie tocmai pentru ca noi sa nu ne murdarim.
    Fara politicieni ne-am lua gatul unii altora.

  3. “Realinierea la un sistem capitalist cinstit cu o minimă intervenție din partea statului” e o gogoaşă. Dar nu românească. O gogoaşă chinezească. Chinezii au inventat stupidul proverb “nu are importanţă ce culoare are pisica, important e să prindă şoareci”, şi cretinii de dreap… stânga (ca noi) s-au luat după ei. În prima fază cretinii bucureşteni, şi după aceea cretinii din municipii.

    Furtişagurile diverselor grupări politice prezintă foarte puţină importanţă în practică. Dorel de la lopată a fost la fel de sărac şi sub PCR, şi sub FSN, şi sub PDSR, şi sub PSD, şi sub PD-L. Diferenţa de la o generaţie la alta a făcut-o faptul că societatea a mai avansat, şi un sărac din 2015 are mai multe bunuri decât unul din 1975. Faptul că se îmbogăţeşte Născase sau Trăienel îl afectează la fel de puţin.

    Ceea ce prezintă cu adevărat importanţă din punctul de vedere al unui cetăţean obişnuit şi deloc avut e menţinerea cu forţa a relaţiilor sociale tradiţionale. A ierarhiei sociale, cu profesorii de la şcoala de cartier, cu miliţienii, nunta cu dar, biserica şi celelalte.

    Astfel încât Ponta a fost, la un loc cu PSDul, la pupatul moaştelor la Iaşi. Fiindcă ştie că voturile Doreilor de asta depind. Alde Băsescu şi ai lui nu prea mai aveau pentru ce să candideze, aşa încât n-au fost.

  4. Da, liberalii din Canada sint de stinga. Centru-stinga cu indulgenta. Iar la alegerile astea s-au dus si mai la stinga ca sa cistige. Ba chiar au mincat din voturile unui partid care era de extrema-stinga (NDP).

  5. “cu o minimă intervenție din partea statului” – Cu exceptia extremelor, stanga nu a prea vrut asta (desi exista si libertarieni de stanga si inca multi).

Comentariul tău