Overanalyzing Hush 03 - Bandă desenată cu bătăi
Unul din motivele pentru care benzile desenate nu prea sunt luate în serios este faptul că sunt mai mereu „cu bătaie”, deci pentru copii.
Material pentru copii
Ăsta e un fel de „gând stârnit sub duș” dar cred că există un elitism în ceea ce privește tipul de violență acceptabil pentru ca o anumită formă de artă să fie considerată „artistică”, sau notabilă. Dacă violența e pur fizică, atunci publicul țintă e redus la adolescenți și oameni inculți, dacă violența este de natură psihologică atunci publicul țintă e elevat la oameni maturi și intelectuali. Rafinamentul e dat, așadar, de latura psihologică a violenței.
Dar chiar și acest gând de sub duș al meu e incomplet, pentru că mi se pare întotdeauna ciudat ce ajunge societatea să eticheteze ca fiind pentru copii. Nu e rolul acestui articol să pun aici sub semnul întrebării de ce Dickens, Swift și Batman sunt pentru copii, pur și simplu s-a decis că critica socială, critica politică și aventurile cu bătaie sunt pentru copii.
Batman nu omoară
Violența din Batman e în general superficială, mai ales că este pusă în „slujba binelui”. Nu știu cât de mult ar fi putut rezista o bandă desenată în care Batman să fie un erou negativ, să hărțuiască și să bată oameni aleatoriu, fără o urmă de învățătură morală.
Probabil cea mai importantă decizie care dă longevitatea lui Batman e regula de a nu omorî. Este o regulă care nu exista inițial, și care apare doar după câțiva ani de publicare, în plin război mondial, o decizie influențată probabil și de violența realității umane de la acea dată. Nu este o regulă pe care Batman să o urmeze cu religiozitate - există momente în care omoară și regretă, momente care încearcă să eleveze calitatea personajului, și există momente în care Batman distruge roboți sau monștri fără niciun fel de consecințe la nivel personal. Dar regula rămâne în picioare și are ecou într-o sumedenie de acțiuni pe care le întreprinde personajul.
De exemplu în Arkham Asylum, unul din cele mai bune jocuri cu Batman lansat vreodată, toate acțiunile personajului Batman lasă personajele „inconștiente” (un lucru care poate fi confirmat cu radarul special din joc). Și asta înseamnă, desigur, că Batman își face viața mai grea, mult mai grea decât dacă ar fi decis să recurgă la violență terminală. Este o dilemă interesantă pentru personaj, și una din sursele de conflict interior: de ce Batman nu îl omoară pe Joker? Este unul din punctele subtile unde o simplă „acțiune cu bătaie” poate duce la dileme interesante. Dar o să avem ocazia să ne întâlnim cu aceste dileme mai încolo.
Batman #608 - Un erou vulnerabil în cele din urmă
Batman se infiltrează în dana portului Gotham, într-un spațiu protejat de FBI: niște indivizi au răpit moștenitorul familiei Lamont și cer o răscumpărare de 10 milioane. Batman le cere responsabililor să încerce să-l salveze el; are 90 de secunde la dispoziție, timp în care trebuie să deschidă o ușă blocată, să interogheze unul din răufăcători și să-l salveze pe tânărul Edward Lamont. Ajunge la el în 53 de secunde, după care încearcă să îl scoată din permietru; el însuși reflectează asupra faptului că Superman ar fi procedat altfel, dar, el însuși își dă răspunsul: Edward nu îl are la dispoziție pe Superman - îl are la dispoziție pe el, pentru că aici e Gotham, e orașul lui.
Extracția funcționează până în momentul în care Batman și Edward ajung față în față cu cel care pare organizatorul: „Killer Croc” un crocodil mutant pe care Batman îl neutralizează și reușește în cele din urmă să îl predea FBI-ului pe copil. Însă în busculadă cineva fură geanta cu bani, zece milioane de dolari pe care Batman vrea să-i recupereze. Așa că Batman începe să urmărească geanta cu bani - care acum e la Catwoman, Selina Kyle, care este surprinsă dar încearcă să scape de urmărirea lui. Batman e mirat: Catwoman trecuse de partea bună a legii dar nu are timp să reflecteze prea mult asupra subiectului - cineva îi taie una din sforile pe care le folosește pentru a o urmări; cade într-o alee lăturalnică de la mare înălțime. Costumul îl protejează în oarecare măsură, dar acum e la-ndemâna tâlharilor care vor să profite de situație.
Primul număr din Hush ne arată și motivul pentru care Catwoman a fugit de Batman - ea duce geanta cu bani la Poison Ivy, care în mod evident o controlează și manipulează împotriva voinței ei. Batman nu este, așadar, ținta, ci doar o victimă colaterală - sau așa pare.
Poate cea mai interesantă parte este acel gând către „Superman” (Clark, în cazul acesta, pentru că cei doi se cunosc, și își cunosc numele reale). Batman știe că e vulnerabil și putem spune că îl urmărește gândul acesta. Este conștient de pericolul la care se expune, știe că nu are superputeri pe care să se bazeze, dar alege oricum să acționeze. Dar e determinat, și singurul lucru care îl poate afecta e dubla trădare - una involuntară, pentru că Selina Kyle e sub controlul lui Poison Ivy, dar și misterioasa defecțiune a echipamentelor lui.
Introducem personaje
Poate un lucru pe care îl face Hush foarte bine este să introducă excelent personajele relevante - în mijlocul acțiunii Jeph Loeb reușește să strecoare mici caracterizări în mod inteligent - o introducere minimală pentru personajele noi. În 24 de pagini avem un personaj secundar (Edward Lamont), avem doi răufăcători „cunoscuți” (Killer Croc și Poison Ivy), și un viitor aliat (spoiler) în persoana lui Catwoman. Și avem, desigur, referința la Clark Kent, Superman. Nu știu dacă intenția lui Jeph Loeb este să facă un inventar și un rezumat al întreg universului din Gotham, dar în cele din urmă asta face; și va trebui să ținem pasul cu personajele introduse.
Introducerile pe care le face sunt toate în mișcare, toate în mijlocul acțiunii. Killer Croc apare surprinzător pe o pagină dublă, suficient de clar încât să ne explice dimensiunile pericolului pe care îl reprezintă. Lupta cu Killer Croc e satisfăcătoare - este o demonstrație a calităților de bătăuș ale lui Batman, care reușește să-l protejeze pe Edward și să-l anihileze pe Killer Croc - desigur, fără să-l omoare.
Și introducerea lui Poison Ivy este excelentă. Unul din cele mai atractive personaje din universul DC, își folosește puterea de seducție pentru a-și atinge scopurile. O manipulează pe Catwoman, și se distinge ca potențial inamic pentru Batman - posibil persoana care a orchestrat căderea lui Batman? Este perfidă, manipulativă, dominantă, seducătoare. Este periculoasă, fără doar și poate.
Și poate ăsta ar fi un subiect bun de discuție pentru episodul următor: senzualitatea și sexualitatea personajelor de bandă desenată. Deocamdată, să-l lăsăm pe Batman într-o alee, în pericol de moarte, și răul să fie aparent învingător, așa cum pare după primul număr din Hush.
Overanalyzing Hush
Batman: Hush poate fi achiziționat și în România prin Libris și Cărturești. Overanalyzing Hush este un loc unde o să reflectez asupra benzilor desenate, asupra unuia din cele mai populare personaje și universului construit în jurul lui, și nu numai.