… este că în momentul în care cer ceva de la ‘stat’ cer de la ei înșiși. Pentru că statul are bani exclusiv din contribuțiile lor. Și că majoritatea celor care cer chestii de la stat nu contribuie la avuția comună care e statul cu nimic. Sunt niște loseri care stau pe banii părinților.

Sunt atît de multe lucruri de spus aici încît nu știu de unde să încep. Rar mi se întîmplă să pregătesc mental un articol vreme de un an; pentru articolul acesta mi-am început notițele acum aproape un an, pentru că simțeam nevoia să îl scriu. Dar exact acum, înainte să îl scriu, m-am decis să dau notițele la o parte, pentru că m-am decis să nu fac demonstrații; în plus, multitudinea de exemple ajutătoare ar încurca mai mult. O să dau unul singur, amuzant: prins de beția sărbătorilor,

Cu o seară înainte auzisem că se aud împușcături, dacă asculți la telefon. Trebuia doar să ridici receptorul, ziceau, și o să auzi împușcături.

Nu sunt printre cei care au prostul obicei de a nega avantajul avansului tehnologic recent ci, din contră, îl îmbrățișez. Postarea asta nu se vrea o postare despre ‘cît de rău e facebook’ ci mai degrabă o reflecție personală asupra subiectului care mă frămîntă de ceva vreme. Cei care dau din cap și zic ’nț, facebook, nu, e rău’ să mai aștepte pentru că o să aibă o surpriză.

Azi se împlinesc 25 de ani de la 15 noiembrie 1987. Moment foarte bun să reiau articolele despre 15 noiembrie pe care le-am mai publicat de-a lungul timpului. 

Ieri, pe la ora 10 dimineața, grupul Social Media Brașov a predat rechizitele strînse în ultima perioadă la sediul asociației ‘Salvați copiii’ din Brașov. Rechizitele vor merge la familii nevoiașe din Brașov iar o parte din ele se vor duce la casa de copii din Teliu. Săptămâna viitoare o parte dintre bloggerii grupului nostru vor merge acolo și vor da o mână de ajutor la predarea pachetelor.

Astăzi s-a desfășurat cupa bloggerilor brașoveni la tir, la Ultra Armory în Brașov. Ne-am întîlnit, la invitația lui Sorin, mare parte din oculta brașoveană, cu scopul declarat de a ne pregăti temeinic în perspectiva apropiatei apocalipse zombie.

Pe scurt: pentru că așa am fost învățat la școală, și-apoi de Pruteanu, și pentru că nu îmi place să îmbrățișez decizii arbitrare ale unor academicieni care (în cazul ăsta) nu știu ce spun. Povestea mai pe lung mai jos.

Nu mai explic necesitatea redactării corecte a unui text. Dacă e nevoie să o explic, consideră-te afectat de tonul jignitor pe care aș aborda problema. Să trecem la treabă.

Pe scurt: din cauza unor frustrați. Explicația mai jos.

Vă mai amintiți celebrul „Mă-ta are cratimă”? Acolo începusem deja să intuiesc ceea ce vă voi spune mai departe. Marele scandal în blogurile românești a fost nu ‘bă, ce comic e ăla” ci „de ce a folosit ăla vroiam, incompetentu’”. Concluzia a fost „deși toată lumea spune «vroiam» corect e voiam sau vroisem”.