Totul a început cu o descindere către Shenzhen via Paris, cu ședere la Hong Kong:

Uneori, 30 de minute de televiziune într-o limbă din care nu înțelegi nimic poate să îți explice mai mult decît ți-ar putea explica vreodată un localnic despre felul în care gîndește și simte. Nu înțelegi mai multe neapărat din spectacolele pe care le poți vedea la televizor, ci mai degrabă din reclame; în fond, reclamele sunt întotdeauna croite pe cei care urmăresc televiziunile, nu?

Să continui de unde v-am lăsat săptămîna trecută: mîncarea chinezească. Cred că nici un oraș nu se poate numi cu adevărat mare dacă nu are un restaurant McDonalds și un restaurant chinezesc. Brașovul are vreo două de fiecare (plus un fast-food chinezesc, 3-2 pentru mîncarea chinezească). De ce e atît de important? Pentru că mîncarea chinezească, chiar în regim de fast-food, e incredibil de bună și de sănătoasă.

Zgîrie-nori sau cocioabe, nu au nici un sens fără oamenii care le locuiesc.

Foarte puține lucruri de spus despre Zhuhai. Zhuhai e pentru Macau așa cum e Shenzhen pentru Hong Kong. Din cîte am văzut eu e un pic mai sărăcăcios, dacă pot face astfel de afirmații. Nu am văzut nimic să mă dea pe spate, nimic extraordinar, nimic ieșit din comun pentru clima caldă de acolo. Îngrijit, dar nu prea, cu aerul încărcat de umiditate (a plouat jumătate din timpul cît am stat acolo), și în general foarte plictisitor.

Shenzhen e unul din cele mai mari orașe din China, și cel mai bogat dintre ele. Odată un simplu oraș de pescari, în 1979 devine prima zonă economică specială – așa numitul capitalism în interiorul socialismului chinezesc – a beneficiat foarte mult de pe urma apropierii sale cu Hong Kong-ul. Foarte multe firme din HK au început, probabil, să-și facă sucursale în China, unde mîna de lucru e incredibil de ieftină.

Drum lung și obositor.

Asta e prima impresie a mea după o călătorie destul de îndelungată de data asta. Mult, foarte mult timp petrecut pe drumuri: Am fost la Shenzhen, Zhuhai, apoi iar Shenzhen, apoi Shanghai ca în cele din urmă să îmi închei călătoria cu o ședere mai lungă, evident, în Shenzhen. A fost o călătorie plină de experiențe și cu foarte puține momente de odihnă reală. Dar chiar dacă sunt aici, obosit de un drum mult prea lung (13 ore numai de la HK la Zurich) am promis că de data asta o să scriu mai multe despre China, și iată-mă la butoane, gata să mă țin de promisiune.

Începusem să scriu impresiile mele de călătorie în Shenzhen, China (深圳市). Am tot amînat din diverse motive, și chiar cînd am început să o scriu am primit o veste: O să ajung din nou în China. Așa că vorbim peste vreo trei săptămîni.

Prima ieșire a mea în afara Europei s-a petrecut zilele astea – vineri pe la prînz am plecat din România către Hong Kong, prin Paris. Da, vorbesc de Hong Kong-ul care acum e atins oarecum de gripa mexicană, și nu, nu am așa ceva.

Vă mai amintiți de ‘concursul ochilor vineți’? Pentru prima oară în ceva vreme mi-am făcut timp ca să termin un proiect pe care l-am pornit acum un an și jumătate – chiar înainte ca eu să încep să nu mai am deloc vreme.