Pfiu… Multe s-au întîmplat de cînd nu am mai scris pe-aici. Cel mai important eveniment, totuși, din punctul meu de vedere, este faptul că pentru prima oară am văz’t și eu minunea.

Acesta e probabil cel mai ‘întîrziat’ review la ceea ce a fost concertul Depeche Mode în România. S-ar putea spune foarte multe despre acest concert… Un concert cu adevărat de neuitat, și, da, am fost la 1 metru de Dave Gahan himself (bine, eu eram în mulțime, el pe scenă. Haide, nu 1, să fie 2.

Sunt momente în care un simplu ‘Mulțumesc’ nu ajunge. Sunt momente în care a scrie o poezie în semn de mulțumire ar fi penibil iar a uita să spui ‘mulțumesc’ este infam. Sunt oameni care merită mult mai mult decît atît, și pe care niciodată nu vom ști să îi prețuim la adevărata lor valoare.

11-13 mai – la Brașov se țin „Galele de Jazz”.

În primul rînd mulțumesc ideilor stupide și aproape infame de salvare a documentelor pe care le pune la dispoziție acest blog. Și mai ales pentru felul atît de simplu în care poți recupera un text la care ai scris jumătate de oră, doar pentru a-ți da o eroare. Și o urare sinceră de bine: „duceți-vă în cîștigul meu la loterie” (explicația mai încolo) celor care cred că viitorul este aplicatia web.

Îmi place finalitatea știristelor: „Dăm legătura lui X, cu ultimele noutăți de la stadionul Ghencea”. Într-un fel știrile acestea sunt dovada explicită că după acest buletin de știri nimic nu va mai fi nou, deci fiți pe fază.

[O notă introductivă. Postarea de mai jos este o postare recuperată - publicată inițial. Am zis să o pun aici pentru că are sens pentru istoria blogului acesta. E fără diacritice, pe-atunci nu foloseam – tocmai trecusem de sh-uri, se pare, dar nu eram foarte convins de regulile de tehnoredactare]