Bobul de piper este o dovadă a cât de veche este civilizația noastră pe acest pământ. Piperul nu crește la noi, în România. Piperul negru, Piper Nigrum cum îi zice pe numele latinescu, este o plantă care crește în India, este folosit în toată lumea în mâncăruri, și, mă informează Enciclopedia Britannica, are o folosință limitată în medicină pentru combaterea flatulenței. Deci românii au făcut negoț pentru a avea această plantă în arsenalul gastronomic, lucru care probabil mi-ar fi confirmat de ceva texte din evul mediu dacă m-aș obosi să le caut.

Asta e o poveste simplu de explicat, în cinci poze. Uneori mă mai enervez pe oamenii care pun „link în primul comentariu”. Am scris despre asta mai demult. Și uneori oamenilor e bine să le reamintești; și pentru că îmi place să fiu glumeț pe internet, am decis să fac și o mică glumă. Rezultatul vă va explica de ce Facebook trebuie închis.

Nu prea o să vezi podcastul “Recenzii neautorizate” (vezi și Spotify sau YouTube) promovat foarte tare în elita literară românească. Nu e neașteptat. O să credeți că m-apuc acum să scriu că văleu, lumea literară mă ignoră! Dar nu, nu e cazul. Problema e cu totul alta (dar va trebui să citiți o tonă de cuvinte până aflați care e, sau să apăsați End).

Am avut o discuție zilele trecute cu un foarte bun prieten plecat peste hotare care îmi povestea despre votul colegilor lui de muncă. Omul lucrează într-o firmă mare și cunoscută, și toți colegii lui români votau în mod surprinzător cu dezaxatul ăla de să trăiți dom’ președinte să știți că n-am vrut să vă numesc așa, dar eram în eroare îmi fac autocritica Călin Georgescu. Vorbim de oameni cu doctorate, oameni inteligenți care și-au făcut studiile acolo și au profitat de libertatea socială și economică care i-a și făcut să plece de acasă. Ei, oamenii ăștia votau cu un om care nu a fost capabil până acum să termine o frază fără să mintă sau să zică o prostie. Și vorbind cu prietenul meu am zis că e, poate, necesar un ghid legat de partidele din România pentru că oamenii sunt într-o mare confuzie și ar trebui să clarificăm ce se întâmplă. Ce urmează sunt părerile mele personale, impresii subiective și posibil inexacte. Sunt percepția mea personală. Dacă voi aveți alte păreri sunteți bineveniți să le adăugați în secțiunea de comentarii.

Am senzația că nu prea am mai avut vreme să citesc în ultima vreme, așa că am lăsat-o mai moale cu book-dump-ul. Dar hai să vedem, sunt curios ce iese. Ultimul pachet l-am făcut în vară și parcurg acum goodreads-ul să vedem ce am mai citit de-atunci.

N-am mai făcut una de-asta de ceva timp, semn că am fost prea ocupat, prea obosit, prea surmenat, prea… Prea.

Prin prezenta îmi anunț candidatura la Președinția României în anul 2025, și îmi voi sluji țara cu credință cele două mandate care îmi vor fi acordate. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Dacă e ceva ce mă deranjează teribil post-anularea alegerilor prezidențiale nu e neapărat partea cu extralegalitatea. În principiu, extralegalitatea aduce mai multă extralegalitate după ea, e un cerc vicios care de obicei odată pornit nu îl mai poți opri. Că de-aia e vicios. Dar nu aia mă deranjează cel mai tare.

Am văzut ieri o intervenție de-a lui Octav de la Podcastul de Filosofie la Veridica - și acolo sugera Octav că oamenii cu care simula dialogul Georgescu ar fi trebuit să îi pună niște întrebări simple. „Care e sursa?” de exemplu. Doar că mi se pare că Octav e un pic naiv aici pentru că uită ce se întâmplă acolo:

Știu că v-ați săturat de politică, dar v-ați uitat la știri ieri (așa cum facem cu toții săptămânile astea) și nu ați remarcat știrea zilei, a anului și poate a deceniului.