Dimineața zilei de 19 iulie a fost una interesantă. Jumătate din serviciile IT ale unui client de-al meu nu funcționau. Un prieten îmi zicea pe discord că a ajuns la birou și toate stațiile de lucru erau în blue screen. Windows eșuează peste tot, aparent, pe toate sistemele. Prima ipoteză de lucru: un update cu un timebomb neintenționat. 19 iulie 2024 nu este însă vreo dată semnificativă - niciun timer nu expiră pe 19 iulie 2024. Nu e un Y2K varianta 2024. Între timp veștile devin mai alarmante - zboruri anulate, aeropoarte inoperabile, spitale cu sistemele software blocate în ecran albastru. Apocalipsa Microsoft e aici!

Acum că a descoperit încă un scriitor că pun recenzii pe Goodreads și mimăm cu toții amuzamentul și dezinteresul în legătură cu recenziile răutăcioase din România, poate că ar trebui să explic un pic. De ce scriu chestiile pe care le scriu în recenzii? Aviz cititorului: Capitolul care răspunde întrebării din titlu este acolo și e destul de fain sintetizat, dar, ca literatura română, întâi vă chinui un pic înainte să vă arăt că de fapt n-am nimic interesant de spus. În orice caz, citiți vă rog mai departe, că sunteți oameni de cultură.

S-au mai strâns câteva piese prin browserul meu, hai să vedem despre ce e vorba.

S-a umplut internetul de stoicii căldurii, oamenii care adoră căldura, care explică că așa și trebuie să fie vara, care caută articole de la 1800 care să demonstreze că uite, și atunci a fost cald, că care, bro, uite, Ion Luca Caragiale a scris o schiță numită Căldură mare în care Radu Beligan ne-a arătat că nu are talent actoricesc, că e doar un pic de căldură, ce vă plângeți atâta? Asta deși avem înregistrările meteorologice de mai bine de 100 de ani care să ne zică că ăsta e ăl mai cald an dintre cei dinainte, că anul ăsta a fost mai călduros decât toate cele dinainte oricum ai învârti datele, și că viitorul va fi și mai călduros.

Am auzit că s-a dat nuvela la bacalaureat 2024 și, pentru că sunt genul ăla de om care își pune astfel de întrebări, m-am întrebat ce e aia o nuvelă? Mi-a răspuns site-ul colegiu.info, care bănuiesc că a luat informația asta direct dintr-un manual, ceva, dar cum Ministerul Educației nu publică manualele oficiale pe site, așa cum ar fi fost normal pentru ceva susținut 100% de banul public, nu pot verifica că lucrurile stau așa (manualele publicate pe manuale.edu.ro, pentru clasa a IX-a, de exemplu, sunt trei de română pentru secțiile de limba maghiară, și atât, nu vă mai bateți capul). Așa că mă voi baza că pagina de la colegiu.info este corect informată pentru că sună de parcă ar fi. Și aș vrea să comentăm pe larg conceptul, să înțelegem ce anume li s-a cerut elevilor de liceu.

Uneori îmi mai rămân câteva piese în browser și le țin pe repeat, și hai să le punem pe-aici că de ce nu? De-aia am blog. Nu doar muzică, ci și niște știri? legate de muzică, să fie frumos.

În fond, italienii aruncau cu roșii stricate la operele care nu le plăceau - și, teoretic, vorbim de muzică „clasică” și „cultă”. Nu e nimic nou aici. Poate să plângă Cristi cât vrea, poate pur și simplu oamenilor nu le-a plăcut genul muzical.

E una din chestiile ălea pe care le gândești care îți dau impresia că deja ești om bătrân și poate ar trebui să-ți ții gura. Dar nu pot să nu remarc treaba asta cu un pic de durere în suflet și un pic de îngrijorare. Hai să vedem.

Continui lista (la un moment dat o să fac o postare agregat cu toată lista, dar deocamdată rămânem așa). Episodul anterior e aici.

Pentru că suntem în plină campanie electorală nu e anormal să auzim tot felul de prostii de natură politică, afirmații foarte des făcute fără acoperire pentru că pentru declarații politice nu poți fi atacat. E cumva ciudat că poți încadra orice minciună la „declarații politice” și să mergi mai departe, dar este unul din prețurile plătite pentru a avea o democrație cât de cât funcțională - oamenii au voie să greșească cât timp greșelile lor nu afectează viețile cetățenilor.