Uneori te impresionează o cântăreață și vrei să vorbești despre ea, deși n-ai foarte de zis că n-ai ce. Doar că-ți plac piesele și atitudinea ei. Așa că o să las cel mai bine să las piesele să vorbească, nu înainte să-i fac o introducere. Chanmina e născută în Coreea, dar când avea trei ani familia ei s-a mutat în mai multe locuri în Coreea, Japonia și SUA. La început plănuia să-și înceapă cariera în rap în Coreea, dar prietena ei bună din liceu a convins-o să încerce să cânte în Japonia (și acum aveți motivul pentru care nu e în selecția #kpopgirls pe 2023).

Luna decembrie nu e o lună de lenevit, și s-a scos o tonă de muzică nouă și în luna asta; doar că s-a scos muzică din zona aia lipsită de imaginație care e „cântecul de Crăciun”. Câte coveruri după Snowman putem avea? Prea multe, prea multe. Așa că am selectat doar câteva piese, după care facem o listă de extras, unele cu comentarii, altele fără.

Luna noiembrie vine cu un alt pretendent pentru top 5, și câteva piese extraordinare pe care vă invit să le ascultați în continuare.

Octombrie. Ne apropiem de final. Nu mai e mult, hai că rezistăm.

Nu mai e mult! În septembrie apare una din piesele mele favorite pentru top 5; o să vedeți care din ele e chiar curând.

Poate una din cele mai mișto laturi ale fenomenului KPop este cultura dansului - că vorbim de sincroane foarte puternic gândite sau pur și simplu de faptul că piesele pe care le-am strâns în selecția asta sunt marea majoritate numai bune de dat din fund pe ele în club, din punctul meu de vedere e o resurgență a uneia din cele mai frumoase activități sociale, pe care am văzut-o în descreștere de pe la finalul anilor ‘90. Motivul pentru care iubesc eurodance-ul nu este doar pentru că suna super-mișto în casetofonul Internațional cu leduri ci și pentru că era o invitație permanentă la dans. Dans în club, dans cu prietenii, dans de unul singur la tine în cameră în timp ce lumea urlă la tine să te oprești că deranjezi.

Fără o introducere prea lungă, pentru că timpul e scurt! Știți de ce suntem aici, și nu ați venit să mă auziți pe mine vorbind. Așadar.

Fără o introducere prea pretențioasă, pentru că e foarte vineri și foarte de dimineață, să încercăm să continuăm lista de piese bune de anul trecut. Și știu, e frustrant că nu pun o ordine a „celor mai bune”. Într-un fel, e ceva mișto în legătură cu ideea de a face un top, de a premia pe cel mai bun, de a… dar voi elabora ideea într-o postare viitoare.

Ascultam o piesă de care o să vă povestesc mai încolo în seria asta, și mă gândeam la felul în care versurile și vocea transmit o încărcătură emoțională destul de specifică indiferent dacă înțelegi versurile sau nu. Emoția vine din intonație, vine din forța pusă în spate - și e mai puțin important ce sunete sunt acolo în ce ordine, doar atmosfera pe care o creează e importantă. De-asta nu mă deranjează foarte tare că versurile cântate aici sunt în coreeană (marea majoritatea) - așa cum nu mi-a păsat foarte tare când versurile erau în engleză și nu știam o boabă, și tot ce auzeam era un Iță Chițălău (Leave the kids alone) sau Oh Mașibo (All that she wants). Emoția e ce contează, nu versul.

Știți deja de ce suntem aici, așa că să-i dăm drumul! Și da, știu, ar fi mai comod să existe un playlist, și va exista. Dar doar când terminăm toată lista.