Chiar nu am mai scris de la începutul lui iunie despre ce cărți am citit? Hai să facem o postare masivă, să mă asigur că nici cei trei cititori pe care îi mai am nu o citesc până la capăt.

Cred că una din cele mai frustrante minciuni legate de societatea modernă democratică e că avem un câine de pază asigurat în jurnalism; că lucrurile merg pentru că putem să ne bazăm că cineva veghează ca democrația, adevărul și informația corectă să fie promovată. *Prin „jurnalism” în titlu numesc genul ăla de jurnalism care informează corect, care lucrează în sprijinul publicului și nu complotează contra lui.

Hai să mai punem niște muzică pe-aici pentru că s-au mai strâns câteva piese, marea majoritate mai vechi un pic.

I’m looking at Bill Hoffman’s cmake presentation during C++Now 2024 and I still feel like cmake is an increasingly bad solution for C++. It not only doesn’t respond to the needs of C++ developers, it keeps them in the dark ages of building makefiles in a very unclear and unstructured way, with an inconsistent language, because the cmake developers insist that they need to solve a different problem.

S-au mai strâns ceva link-uri - de data asta mai puține că am fost ocupat, dar hai că ne revenim.

În momentul ăsta, pe site-ul eMag nu mai există nicio informație de contact reală. Treaba asta e relativ recentă - acum jumătate de an sau un an puteam să ajung să discut cu o persoană de la customer support la eMag - o persoană care să-mi explice lucruri și să-mi răspundă la întrebări.

Nu știu dacă ați urmărit drama recentă legată de produsul de la Logitech, „Forever mouse”. Cred că e suma perfectă a ce înseamnă elita tehnologică modernă, așa cum am mai văzut-o exemplificată cu indivizi siniștri precum Elon Musk, Sam Altman și cam tot ce s-a vehiculat în tehnologie în ultimii ani (crypto, NFT, AI, TheNextBigThing™️).

Dacă e ceva ce nu am priceput este de ce la deschiderea de la jocurile olimpice s-a dorit reinterpretarea de către comunitatea LGBTQ+ a Cinei cea de taină a lui DaVinci?

Hai să scriem genul ăla de articol care a dus mai departe renumele școlii de făcut prieteni „Dorin Lazăr”. M-am săturat de indivizi impertinenți și aroganți care se arată iritați de faptul că li s-a vorbit la per-tu pe când ei considerau că trebuie să li se vorbească cu per-dumneavoastră.

E o chestie pe care am observat-o deja de vreo câțiva ani - o mirosisem de pe vremea GamerGate când am început să o las mai moale cu înghițitul automat a orice idee părea de dreapta, dar începe să fie din ce în ce mai evidentă în era Donald Trump. Dreapta modernă a devenit un snowflake-ism teribil, incapabilă să se angajeze într-un dialog real cu orice individ care își mai păstrează încă capul pe umeri și mai crede în faptul că ideile trebuie judecate pentru propria lor valoare.