Vineri am fost la Sala Palatului la concertul Vița de Vie 360. A fost o chestie de impuls - am văzut cu nici o săptămână înainte un mail legat de concertul lor, și mi-a plăcut conceptul concertului: Electric, Acustic, Simfonic, strânse într-un singur concert:

A apărut studiul Eurostat legat de studiile superioare ale tinerilor. Statistica arată rău de tot pentru România, care aproape uniform stă cel mai prost la capitolul ăsta, doar Bucureștiul fiind o oază de lumină cu 54% din tinerii între 25-34 de ani având studii superioare. În principiu avem:

Ne-am chinuit un pic să găsim un termen pentru o treabă foarte ușor de rostit în engleză dar care nu prea are traducere în limba română; și dacă e vorba să facem pseudoștiință în care să atribuim lipsa acestui termen pe seama unei trăsături mioritice, atunci ne-ar fi foarte ușor să vedem de ce absența lui e o treabă atât de normală. Vorbesc despre agency, un termen englezesc care denotă capacitatea de a lua decizii și acționa în nume propriu. Avem, desigur, locuțiuni, precum „pe barba «pronume-posesiv»”, dar nu avem un cuvânt, și încercarea de a scorni unul ne duce către autoinstrumentalitate, o noțiune la fel de dificil de pronunțat ca și de exercitat. Propun folosirea termenului de agenție pentru această noțiune, și o să explic un pic mai jos, dar înainte, să fac o mică paranteză. Luați-o ca și cum ar fi cuvânt real, și haideți să purcedem.

Ok, un pic de status pe proiectele la care lucrez, și ce o să se întâmple în 2024 cu ele.

Am văzut ieri pe sărite ceva articole legate de Elena Lasconi. Sunt mai multe lucruri pe care vreau să le comentez, dar în primul rând vreau să explic…

Vali ridică o problemă la fileul oricui vrea să răspundă în articolul recent despre Fintech OS: „Nu știai la ce companie te angajezi? Nu știai că produsul la care lucrezi e prost? Ești incompetent? Atunci ce pretenții ai?” (în linii mari). Și răspunsul e „iț complichieited”, și hai să explic de ce.

Cum câmpul științei calculatoarelor și programării devine din ce în ce mai bătrân încep să apară și obituarele, și ni se reamintește din când în când că „ăsta e omul care a inventat X, Y sau Z”. Și deși există oameni înzestrați în domeniul ăsta, oameni cu un talent deosebit, cu o viziune și capacitatea de a inspira, simt că de fiecare dată meritele acestor oameni sunt exagerate și incorect explicate.

Am asistat la discuția despre Fantasy din cadrul Dracula Fantasy-Con, mini-convenția atașată Dracula Film Festival care probabil e cea mai onestă convenție făcută în Brașov în ultimii 20 de ani, și care să nu fie orientată exclusiv spre comic-books. Pentru mine a fost o surpriză această mini-convenție - și chiar dacă mulțimea adunată a fost modestă, probabil din cauza lipsei de promovări, mi-am promis că la anul o să fiu mai pe fază și o să vorbesc mai mult despre evenimentele cuprinse.

M-am ciocnit de o postare a lui Alex Ciucă despre webstock (care fusese anunțat pe 18 octombrie dar a fost pe 16? – greșeala mea, nu e cazul, 18 octombrie e ediția de anul viitor). M-am uitat peste lista pe care a înșiruit-o și mi-a atras atenția că bloggerii sunt irelevanți pentru webstock. Și am stat să mă gândesc dacă bloggerii au fost vreodată relevanți pentru webstock.

Știu că lumea așteaptă o reacție din partea mea legată de faptul că filelist se închide. Adevărul e că aseară am râs câteva secunde după care am trecut la următoarea știre. Sincer, nu prea îmi pasă dacă filelist există sau nu; și îmi pare sincer rău pentru cei care foloseau site-ul și acum sunt nepregătiți pentru ceea ce urmează.