Poate unul din aspectele cele mai controversate în legătură cu benzile desenate americane este sexualizarea personajelor. Nu vorbesc aici despre artă erotică (aici japonezii au mai multe de spus) ci vorbesc de sexualizarea eroilor din benzile desenate de largă circulație. Era inevitabil să discutăm despre subiectul ăsta, pentru că în orice formă ar fi exprimată, sexualitatea este problematică; dacă o cenzurezi nu e bine, dacă o reprezinți nu e bine, dacă o accentuezi nu e bine, orice ai face nu e bine. E oarecum de înțeles, sexualitatea e o treabă foarte intimă și sexul a fost și este în mijlocul unora din cele mai mari bătălii politice din epoca internetului.

Într-un scenariu tipic „nimeni nu întreabă, Gorghiu răspunde”, Gorghiu s-a apucat să vorbească despre pericolul drogurilor în societatea românească. Din nimic, Gorghiu a început să zică că canabisul e rău. Și problema mea este că cunosc prea bine genul ăsta de atitudine, și pot să vă zic exact ce mesaj a transmis doamna Alina, mesaj despre care poate că nici Alina nu e foarte conștientă.

Unul din motivele pentru care benzile desenate nu prea sunt luate în serios este faptul că sunt mai mereu „cu bătaie”, deci pentru copii.

Poate cea mai amuzantă repetiție în toate reprezentările artistice ale lui Batman este moartea părinților lui Bruce Wayne. În mod normal da, aș spune că fiind vorba de o întâmplare extrem de tristă, formatoare pentru tânărul miliardar, e greu să folosim asocierea cu amuzamentul. Dar tropul e atât de folosit și abuzat încât moartea părinților lui Bruce Wayne poate uneori să stârnească un puseu de râs.

O să încep o serie în care o să supra-analizez un roman grafic cu Batman, din mai multe motive. În primul rând, Batman mi se pare un personaj excelent dar care e construit dintr-o sumedenie de piese mici, ca de Lego. Din păcate, forma în care personajul Batman e întâlnit de toată lumea e aceea de grămadă dezarticulată de Lego-uri - eu pot să construiesc din ea o grădină, vecinul poate construi un asasin, altcineva poate construi din aceleași piese ceva absolut plictisitor și imund ca un roman românesc. Seria asta va fi publicată în timp ce e scrisă, deci nu o să am un termen clar de încheiere, și unele remarci o să fie mai lungi și altele mai scurte. O să vedem ce iese.

Aprilie a fost un pic mai ok cu lecturile, am reușit să mă readuc la zi, poate și pentru că am decis să intru un pic prin comic books, să văd ce țin și ce dau. Să îi dăm bătaie.

Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în România descrie o realitate absolut șocantă pentru România: corupție la nivel guvernamental. Închipuiți-vă ce șocant a fost să descopăr această imagine a României, ah, o trezire la realitate, etc. etc. etc.

Dacă încă îl mai prindeți în cinematografe, nu ezitați. Horia e cel mai bun film românesc pe care l-am văzut în ultimii 10 ani, fără niciun fel de concurență. Și acum, că am trecut de această introducere simplă, hai să vorbim despre el.

These two things don’t seem related, but they are. It’s not the timeframe that makes them related, but they are two sides of the same many-sided coin, I guess. So let’s look at them: the xz disaster and the redis debacle.

Am mai scris anul trecut despre podcasturi în două rânduri: #1, #2, deci dacă căutați alte recomandări uitați-vă acolo. Între timp au mai apărut câteva titluri care e posibil să merite urmărite.