Pompeii 2 (partea I)

Ce s-ar întîmpla dacă mîine s-ar lăsa peste întreaga omenire un strat gros de vreo patru metri de cenuşă? Dacă numai prin Papua-Noua Guinee ar rămîne vreo două gipane şi vreo trei turişti americani laolaltă cu nişte triburi înfometate de papuaşi-noi guineeni?

Ideea, desigur, are calitatea să ne sperie. Adică… cum? Noi să murim aşa? Continue reading

Probleme în paradis?

Din ce în ce mai bine. Nu, nu mă droghez ca toţi oamenii pseudo-echilibraţi care răspund standard: “Cum o duci? Din ce în ce mai bine”.

Chiar simt o îmbunătăţire. Mă simt ca proaspăt ieşit dintr-o lungă boală. O convalescenţă ce sper să nu mai dureze mult. Am avut un fals semn la începutul acestui an, însă nu am cedat tentaţiei… Şi mi-am revenit, lent. Dar fiecare lucru la timpul lui, poate am pierdut prea mult timp, dar pe de altă parte e bine că l-am pierdut. E bine, pentru că am învăţat, şi am avut multe de învăţat în tot acest timp. Continue reading

Nimic nou

Din păcate nu am veşti prea bune de pus aici. M-am întors din concediu, şi a reînceput rutina – de data asta eu sunt mai leneş decît mă plătesc ei, dar parcă am mai puţine mustrări de conştiinţă. Asta pentru că în curînd s-ar putea să schimb macazul, dar mai multe detalii atunci cînd va fi cazul (watch this around the 1st of november).

Apropos de noiembrie, mă îndrept cu determinare spre 27 de ani. Pfiu… 27? Cînd s-au adunat atîţia? Continue reading

Plastic hippies (Vama Veche)

Ai nevoie de un loc unde să te simţi unic? Unde psihoza şi nevroza ta să devină un lucru acceptabil? Unde să nu îţi pese de ce zic ceilalţi pentru că de fapt ceilalţi nu-ţi zic nimic? Unde să te droghezi în linişte, fără teama că vei fi prins, sau măcar arătat cu degetul? Un loc unde să bei alcool deşi ai puţin peste 15 ani? Un loc unde să uiţi de tine fără a suporta consecinţele? Un loc unde să te dezbraci fără ruşine de ceilalţi? Un loc unde poţi să faci lucrurile pe care nu le-ai face niciodată pentru că nu ai curaj? Continue reading

Oprire involuntară

Mîine va fi prima mea zi de concediu. Oamenii răi vor spune că ar fi trebuit să încep de vineri seara, însă de două zile dorm într-una, şi încă sunt incredibil de obosit.

Nimic nou, deocamdată. Post-ul ăsta este mai degrabă o confirmare că supravieţuiesc, deşi nu sunt chiar în top-of-my-form şi nici nu pare să fie cea mai bună perioadă pentru mine.

Dar încerc. Continue reading

Ploaie peste Ahreim (povestire)

În piaţa cea mare din Ahreim se plimba marele mag Olhertius. În spatele lui, ca întotdeauna, doi oşteni din gărzile guvernatorului. Tîrau după ei două halebarde imense, de bună seamă folosite numai în scop ceremonial, căci păreau făcute mai degrabă pentru uriaşi decît pentru oameni. Livreaua le era prăfuită şi mersul îngreunat de căldură; spre deosebire de ei, magul purta o simplă tunică ce nu-i îngreuna mişcările. Puţini din ţăranii care îl urmăreau din priviri ştiau secretul tunicii, poate doar vreun negustor mai înstărit ar fi ştiut să spună că tunica aceea era făcută din fir de kufhal, şi că o astfel de tunică era un cadou regesc, căci kufhalul este un arbore ce creşte numai şi numai în cetatea măreaţă a elfilor, Lorien. Continue reading

Ironii bine plasate

Tocmai făceam un pic de curăţenie prin mailboxul meu de la gmail şi mi-am dat seama de inutilitatea ‘label’-urilor pe care le poţi pune mailurilor.

De exemplu, pe vremea cînd încă mai credeam că nu e vina studenţilor (ei vor să-nveţe) am dat o temă pentru un program în Qt. Le-am dat adresa mea de mail, şi aşteptam să primesc ceva. Am creat un label “Facultate – program Qt”. 0 messages, ca să îl citez pe musiu gmail. Continue reading

Pentru o vreme…

… nu o să mă mai ocup de lucrurile de care mă ocupam de obicei.

Principalul motiv este că acum la muncă schimb proiectul total. Mă mut pe un proiect cu Windows CE – o ocazie să învăţ ceva total diferit, pe care iniţial m-am gîndit să o refuz (demisie) dar apoi m-am gîndit să o îmbrăţişez. Continue reading