NaNoWriMo status (continued)

  13400, sau pe-acolo. Între timp am avut şi zile de muncă pînă la ora 1 noaptea, şi nopţi de discuţii grele, şi cu nervi mulţi, it’s a wonder I am still alive. Dar acum îmi vine aproape natural un capitol pe seară, şi planul meu are 26 de capitole. Sunt gata 7, deci ar mai fi 19 capitole. Într-un ritm de un capitol pe seară cred că pot să îi dau de capăt. Încă o dată, nu vreau să scot kilogramele, dar vreau să continui şi să îmi scot povestea pînă la capăt. Cum mulţi pot susţine în jurul meu, încep lucruri şi le las neterminate. Oh well, This one I want to finish.

Ştiu că dacă m-aş opri pentru pauză n-aş mai continua. Sunt multe lucruri care nu-mi plac la felul în care scriu, dar ce e frumos la povestea nouă este că este mult mai consecventă sieşi decît Fallen Elf (la care am scris de 3 ani încoace). Pentru cei care au citit o parte din Fallen Elf (cît am scris), veţi recunoaşte cîteva personaje. Deocamdată unul singur, invocat, iar invocaţiile nu se vor opri aici. Sunt mîndru de cîteva personaje pe care le-am creat, sunt mîndru mai ales de un personaj secundar. Dar pînă e gata, vă las surpriza. Cei care mă cunoaşteţi şi aveţi cont de google, daţi un semn şi eu o să vă adaug la lista de watcheri ai documentului. Nu, nu scriu pe internet, e doar un ‘storage’ secundar, dar e şi metodă eficientă de a publica fără să vă bombardez zilnic cu mailuri.

Dacă o termin, şi dacă (ptiu, drace, să nu fie de deochi) o public, să o cumpăraţi, da???

NaNoWriMo status

🙂 Pentru că nu am mai pus de multă vreme un status la NaNoWriMo: 6924. Ştiu, nu mă încadrez deloc în ceea ce mi-am propus, dar am avut cîteva zile în care mi-a fost imposibil să scriu. Şi asta s-a văzut asupra calităţii scriiturii în momentul în care am scris (adică ieri). A pornit greu, şi rotiţele au părut nerodate.

Dar eu spun că încă nu sunt extrem de mult în urmă şi voi putea recupera. If only I had silence, dar şi asta se aranjează în curînd. Weekend-ul cred că o să-l dedic exclusiv NaNoWriMo-ului, doar să ies din punctul dificil în care mă aflu cu povestea.

Pînă una alta, partea bună e că am început o poveste ce pare să aibă cap şi coadă. Nu ştiu dacă o să o termin la timp pentru NaNoWriMo, sau dacă o să aibă 50.000 de cuvinte, dar nici nu îmi pasă. NaNoWriMo este pentru mine doar un pretext, nimic altceva. Nu sunt scriitor la kilogram.

TODO

Haide să vedem ce am în cap pentru anul ăsta:

1) Să scriu mai mult. Nu cred că mai e nevoie de explicaţii, dar le voi da: dacă vreau să fiu unul din cei ce trăiesc din şi pentru scris trebuie, evident, să scriu mai mult.

2) Greutate exprimată în două cifre. Eu dintotdeauna am fost un pic mai ‘greu’ decît arăt, dar chiar şi-aşa, proporţiile luate nu mă fac să cred că o să-mi fie prea bine dacă voi continua în acest ritm.

3) Plănuisem un an sabatic la 28 de ani, dar din păcate se amînă. Evident, din lipsă de resurse, aşa că ar fi bine să-mi pregătesc anul sabatic pentru 30 de ani. Să vedem, să vedem. Oricum ar fi, tot trebuie să strîng bani pentru chestia asta. Din păcate nu am făcut rost de un job care să mă plătească de să-mi sară ochii din cap, aşa că lucrurile acestea vor trebui să aştepte.

4) Să călătoresc mai mult. Anii trecuţi am trăit cu o speranţă de care nu am putut să mă desprind. Acum, pentru că oricum am reuşit să mă desprind de ajutorul din exterior, pot să sper pe cont propriu. Bine, there’s no fun in travelling alone, but THAT can be arranged.

Poate o să mai vină un post în care o să spun ce-a mers rău anul ce-a trecut. Din păcate nu ştiu dacă merită să investesc energia în rememorarea eşecurilor (ok, experienţelor).

Sunt ciudat de optimist în mijlocul ‘celei mai deprimante luni a anului’.

Trag linie

Da, azi e 5 noiembrie. Mîine e 6 noiembrie. Cei care ţineţi măcar un pic la mine ştiţi despre ce e vorba. Cei care nu mă iubiţi, dar ştiţi ce e pe 6 noiembrie… No comment.

M-am achitat de promisiuni?  Haide să le vedem:

I should stop mourning for myself ” – Check. Era o mare problemă atunci, recunosc, şi mă bucur că s-a întîmplat această masivă schimbare. Practic am trecut de stadiul de plîngăcios la ce sunt acum, şi nu-mi pare rău. 1-0.

I should not expect help from the outside. ” – Check. Cred că pînă una alta merg bine. 2-0.

I should write” – aş fi vrut să fie un ‘check’ din tot sufletul. Dar nu e, sunt nemulţumit de cît am scris anul acesta.2.5-0.5

I should try to do my best in any field I can” – îmi iau un punct pentru idioţenia de a cere aşa ceva. Şi îmi dau un punct pentru că am ‘încercat’. bleah. 2.5-0.5

I should not close myself up only because some people stepped on me” – asta e stupidă şi e înclusă în prima. Deh, eram dat peste cap atunci.

2.5 – 0.5 şi o groază de bullshit patetic scris despre mine însumi.

A fost chiar aşa de bun scorul precum pare? Pendulez între da şi nu. În fond cea mai mare problemă a fost scrisul, faptul că nu am scris suficient, dar … este aceasta cea mai mare problemă? Anul trecut mi-am propus ceea ce ar fi trebuit să îmi propun? Poate nu am greşit cu dorinţele mele prea modeste?

De data aceasta sunt victima propriului succes. Pentru că nu speram să-mi fie atît de bine anul acesta. Mă întrebi de ce a fost ‘cel mai bun an’ dintre cei pe care i-am contorizat? Sunt mai multe motive. Dar cel mai important este găsirea acelui cuvînt cheie aplicat realmente în viaţa mea. Şi pentru asta, momentul perfect pentru a descrie acest moment este starea de bine şi de echilibru pe care am resimţit-o în momentul în care m-am întors de la Cluj. Acel drum pe tren şi acel moment de linişte (fucked up cu beatitudine după aceea, dar chiar şi un moment a fost suficient) au fost definitorii pentru anul acesta.  Şi în acel moment mi-am găsit echilibrul.

Ce s-a mai întîmplat? S-au mai întîmplat multe. Raluca, Polonia, Depeche Mode, Germania, Vama, Arad, Timişoara, Cluj, Ploaia peste Ahreim, Kadaon, şi un început de NaNoWriMo. Mai sunt? La prima vedere nu.

Ce-a mers rău? Din nou nu am avut grijă de sănătatea mea, cu seriozitate. Acum mă simt greu, intoxicat, dar măcar caut căi alternative. Promisiuni pentru la anul? Mîine.

Un artist interesant: Alexandrina Hristov

Spun ‘un artist’ pentru că voi (huo! golanilor) o să credeţi că dacă zic ‘o artistă’ mă refer la cine ştie ce gen de prostituţie.

Alexandrina Hristov e de dincolo de Prut şi are voce. Ascult ceva material adus de pe internet (din păcate nu ştiu dacă şi nu cred că a scos album). Dacă reuşiţi să faceţi rost (nu încurajez pirateria) ascultaţi “Fata merge pe jos”, “Dans les fleurs” (prima melodie pe care am ascultat-o de la ea aproape obsesiv), “Nimic nu e ca tine”, “De trei zile” (oh, da!), “Un Deux Trois”.

Enjoy!

Kadaon

Bun de tipar: 26 octombrie 2006.

Glumesc, glumesc, dar nu sunt departe. Am încheiat vreo trei luni de muncă la un text de 25 de pagini. Este un text scris în colaborare cu cîţiva prieteni de pe forumul de fantasy (adică Teo, Moyra şi Oana). Colaborarea a mers destul de greu, iar textul a suferit schimbări majore de-alungul acestui timp – e, de bună seamă, textul cel mai ‘modificat’ la care am lucrat, practic, cel mai lucrat text pentru mine pînă acum.

În curînd vă voi da un link., Deocamdată participăm cu el la concursul AtelierKult… şi nu pot să îl postez.

Soon, soon.

Cum mi-am petrecut…

Înainte de a deveni sentimentali, trezirea. “Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii” este un film mediocru. Titlul te induce în eroare – momentele de dramatism se termină acolo.

În primul rînd felicitări pentru încercare, pentru selecţie şi pentru premiile obţinute. Nu dau nume, pentru că nu mă obosesc să le caut, dar din cîte am înţeles actriţa principală a fost premiată. Foarte frumos. Într-adevăr, singurul lucru pe care l-aş remarca ar fi atmosfera din anumite secvenţe, pe lîngă prestaţia actriţei principale. Continue reading

You suck at being a human being

Acest entry este dedicat tipurilor umane pe care le urăsc din toată. inima. Va fi o simplă enumerare, urmată probabil de un episod doi, pentru că e aşa uşor să uiţi nişte tipologii umane pe care le urăşti.

Primul model uman pe care îl urăsc este  cel al curvelor care dau lecţii de viaţă. Oameni care au reuşit sau nu (depinde de standardele fiecăruia), oameni după care umblă puşcăria, femei care au ajuns sus după foarte mult lucru ‘jos’, şi care dau modelul lor de succes ca o garanţie: Continue reading