Pentru o vreme…

… nu o să mă mai ocup de lucrurile de care mă ocupam de obicei.

Principalul motiv este că acum la muncă schimb proiectul total. Mă mut pe un proiect cu Windows CE – o ocazie să învăţ ceva total diferit, pe care iniţial m-am gîndit să o refuz (demisie) dar apoi m-am gîndit să o îmbrăţişez. Continue reading

Nemţia şi munca.

Pfiu… Multe s-au întîmplat de cînd nu am mai scris pe-aici. Cel mai important eveniment, totuşi, din punctul meu de vedere, este faptul că pentru prima oară am văz’t şi eu minunea.

Nu fac un jurnal de călătorie pentru că de fapt călătoria a fost bussiness related (şi pentru partea de bussiness am făcut un rezumat care, ştiu, nu prea vă interesează). Continue reading

Fiţi răi

Sunt momente în care un simplu ‘Mulţumesc’ nu ajunge. Sunt momente în care a scrie o poezie în semn de mulţumire ar fi penibil iar a uita să spui ‘mulţumesc’ este infam. Sunt oameni care merită mult mai mult decît atît, şi pe care niciodată nu vom şti să îi preţuim la adevărata lor valoare. Continue reading

De-a valma

Statul îşi consideră toţi cetăţenii nişte criminali. Există un fel de joc… Dacă poliţia te prinde, te bagă la o închisoare mai mică numită sugestiv chiar închisoare. (închisoarea mai mare se numeşte societate). Partea interesantă este că dacă furi un milion de dolari şi avansezi la nivelul următor, poţi ajunge şeful poliţiei, ministru, sau vice-prim-ministru, precum Voiculescu şi Copos. Continue reading

Acasă

Nu, nu sunt fericit. Deşi aş avea motive. Nu, nu sunt, şi nici nu am cum să fiu fericit. Dar măcar am descoperit cîţiva paşi pe care îi pot face eu spre această fericire. Nu mă simt acasă nicăieri. Şi nu m-am mai simţit acasă de mult… de prea multă vreme. Şi vreau să mă întorc acasă.

Am obosit să caut, să alerg. Vreau acasă.

Oriunde ar fi acest acasă. Mă simt incomplet şi obosit. Mă întorc acasă.

Vocabule (review)

V-a plăcut ‘Sabotaj’? În 2003, sub label-ul Rebel Music apare o compilaţie underground cu trupe care nu prea au prins main-stream-ul fie pentru că abordează subiecte dificile, fie pentru că abordează un gen de muzică neagreat de maimuţa medie românească – în fond este anul 2003, anul dominaţiei sufocante a regimului Năstase, care îşi permitea cenzureze tot ce zicea ceva despre el, şi anul lui Adrian Copilul Minune De Vită sau cum naiba îi mai zice. Doi Adrieni care au atacat puternic fibra morală românească. Continue reading

Despre software (de ce filmele despre calculatoare inteligente sunt fantasmagorii)

Îmi plac la nebunie filmele panicarde ale americanilor despre calculatoare mult prea inteligente ce atacă maniacal însăşi fiinţa care l-a creat, omul. De cele mai multe ori, într-un mod patetic, creatorul calculatorului este cel care vine şi linişteşte dihania, sau din contră, calculatorul răzbună creatorul.

Acest curent aberant, adecvat pentru inteligenţa de babuin a americanului mediu, a fost în general propovăduit de creatorii de panică, adică filmografii americani. Să recunoaştem, este o idee care sperie şi americanilor le place să plătească să fie speriaţi. Să revenim. Continue reading

The one thing that binds us all.

Can you imagine a world without US, or UK? We give you a reason for why you wouldn’t imagine a world without Romania!.

Cam ăsta e mesajul unei reclame care umblă acum pe Internet. Mi se pare o reclamă extraordinară, inexactă, dar totuşi extraordinară. O reclamă care strînge detalii despre Paulescu, Brîncuşi, Oină, Albastru de Voroneţ. Punctul meu favorit? “Mr. Bill Gates, we want to congratulate you for being the richest man in the world. But let’s put it this way – you owe us big time. The second spoken language in your company is Romania. Repeat after me: Mulţumesc = Thank you, that is”.

Watch it. Enjoy it. I love it.