Pentru că anul ăsta mi-am propus să citesc un pic mai mult și să scriu despre ce citesc pe blog, iată-mă încercând să mă țin de promisiune. Hikaru No Go #20-#23 Anul trecut am decis să recitesc seria Hikaru No Go pe care mi-o luasem de pe Comixology, de pe vremea când Amazon nu avea nicio treabă cu ei. Hikaru No Go e o serie despre un copil care învață Go și devine profesionist, dar care a revitalizat pasiunea pentru jocul de Go în Japonia și în alte părți.

De mai multe ori în ultima vreme mi s-a reproșat că prea m-am dat cu stânga, că le folosesc limbajul și că dau prea des vina pe capitaliști și capitalism. Datorez o explicație - pentru că unii din cei care mi-au reproșat asta au pus problema corect și întotdeauna îmi face plăcere să discut cu oameni care sunt onești în conversație. Suntem în seria Notițe despre astăzi - unde abordăm lucrurile de la zero, dar e o viziune foarte personală.

Când am intrat prima oară în lumea calculatoarelor, pe la începutul anilor ‘90, credeam că calculatorul va fi unealta care să elibereze oamenii. Bine, nu chiar la-nceput, la început eram ferm convins că calculatoarele erau doar pentru jocuri, și tot ce visam era cum să-l fac pe prințul ăla din Persia să o salveze pe prințesă. Dar pe măsură ce înțelegeam ce posibilități îți oferă, am înțeles că tehnologia este politică, mereu politică - dar o vedeam ca o forță de schimbare în bine.

Aveam o discuție legată de programatori care reinventează roata pentru că o pot face fix atât de rotundă cât e necesar pentru proiectul pe care lucrează, și am ajuns cumva la subiectul fundamentelor făcute de la zero. Și cineva îmi spunea că atunci când era tânăr era supărat pe un profesor care îi preda un motor de baze de date scris de la zero. Motivul? „în loc să îi învețe pe studenți ceva util îi învață porcăria asta folosită de nimeni”.

Zilele astea sunt dați afară o tonă de oameni - întâi în State, dar curând și în Europa și cam peste tot în firmele tehnice. Am mai vorbit despre asta și în alte dăți; anul trecut a mai fost un val de concedieri, după care șefii companiilor își cumpărau articole gen: „iată, concediere cu față umană făcută de băiatul de la Microsoft din fix trei cuvinte!” Satya Nadella a dat cashu’ ăla bun la autorul de pe Medium

Să încep cu explicarea asteriscului din titlu, pentru că ăsta e foarte important. AI-ul, așa cum e definit în ziua de azi, nu are foarte multe de-a face cu inteligența artificială, ci este un MLM (Model Lingvistic Masiv) pe care o să îl numim LLM pentru a evita confuzia cu o altă țeapă numită Multi-Level Marketing. Ce e un LLM? Un LLM este un predictor de text - având anumite cuvinte deja, îți prezice care e următorul cuvânt pe care să-l pună.

Pentru că am ajuns la acest moment, haide să publică și ceva playlisturi pe care le avem special pentru această ocaziune. O să fie link-uri pentru că oricum nu vreți să ascultați playlistul pe site-ul meu, vreți să ajungeți la el. Listele nu sunt identice, din păcate, nu există în anul de grație 2024 posibilitatea de a face un playlist care să poată fi ascultat pe toate platformele. Pentru că bani.

Uneori te impresionează o cântăreață și vrei să vorbești despre ea, deși n-ai foarte de zis că n-ai ce. Doar că-ți plac piesele și atitudinea ei. Așa că o să las cel mai bine să las piesele să vorbească, nu înainte să-i fac o introducere. Chanmina e născută în Coreea, dar când avea trei ani familia ei s-a mutat în mai multe locuri în Coreea, Japonia și SUA. La început plănuia să-și înceapă cariera în rap în Coreea, dar prietena ei bună din liceu a convins-o să încerce să cânte în Japonia (și acum aveți motivul pentru care nu e în selecția #kpopgirls pe 2023).

Luna decembrie nu e o lună de lenevit, și s-a scos o tonă de muzică nouă și în luna asta; doar că s-a scos muzică din zona aia lipsită de imaginație care e „cântecul de Crăciun”. Câte coveruri după Snowman putem avea? Prea multe, prea multe. Așa că am selectat doar câteva piese, după care facem o listă de extras, unele cu comentarii, altele fără. Mai urmează două articole. Unul despre o artistă care nu e coreeană dar pe care am urmărit-o foarte tare anul trecut și pe care o s-o regăsiți în lista de extras.

Luna noiembrie vine cu un alt pretendent pentru top 5, și câteva piese extraordinare pe care vă invit să le ascultați în continuare. Drama (spoilers) Viviz - Maniac O piesă cu inspirație puternică de anii ‘80. Kiss of Life - Bad News Genul acela de piesă făcută parcă să placă mai mult audiențelor vestice, cu un pic de slide-guitar, cu un vibe de western. Soojin - Agassy Soojin a fost nevoită să iasă din (G)I-DLE după un scandal legat de bullying în timpul liceu; nu există o sentință clară, dar dacă e să ignorăm latura socială și să ne uităm strict la partea artistică, revenirea ei e un act de mare curaj.