Trebuie să discut cât mai repede lucrul ăsta în momentul în care vorbesc despre piraterie, pentru că este cea mai neconstructivă parte din discuția pe care am avut-o pe reddit. Este momentul în care foarte mulți au încercat să ocolească subiectul în loc să încerce să formuleze un răspuns la întrebare.

Ieri am intrat într-o discuție cu niște oameni pe subreddit-ul român de jocuri, dominat de oameni care nu au probleme să se laude că piratează, așa că mi-am amintit că nu am mai avut de ceva vreme o discuție legată de piratare. Așa că am decis să pornesc un sondaj legat de disonanța între „eu fur, dar sunt supărat când alții fură” care vine în mod natural cu pirateria.

De câteva zile mi-am propus să merg în sezonul sportiv curent la cât mai multe meciuri ale clubului local Corona Brașov - la cât mai multe secții. Că e vorba de handbal, baschet sau hochei, o să încerc să ajung la meciurile lor. Înțeleg că echipa de handbal feminin e chiar bună, iar clubul de hochei e și el bunicel (plus că îmi place hocheiul ca spectator), însă m-am lovit de cea mai ciudată problemă.

Poate cea mai dubioasă acuzație care venea mereu înspre mine dinspre stânga spectrului politic de-a lungul timpului era acuzația de a fi „bărbat alb”. Voi explica, desigur, adăugând un semnal legat de ce se mai întâmplă în ultima vreme prin România.

Ați observat cât de tare protestează ăia care se bat în piept cu drepturile individuale, cu „dictatura medicală” în momentul în care copiii le sunt supuși unor umilitoare testări anti-drog? Parcă a trecut lupta pentru drepturile individuale: să existe, dar nu pentru proști. Noi vrem drepturi individuale doar dacă e ceva ce ne afectează pe noi, nu pe copii.

Data trecută rămăsesem că trăim într-o oligotehnodemocrație în care se luptă, pe baza unei democrații aproximative, idealul de tehnocrație și realitatea unei oligarhii. Sunt multe lucruri care ne deviază de la o democrație - de exemplu nu se votează asupra fiecărei funcții din stat, o idee esențială a democrației „originale”. Ceea ce cunoaștem noi ca democrație este cea numită reprezentativă și liberală, pune accent pe separarea puterilor în stat, un sistem judiciar independent și un sistem de verificare și echilibrare între diversele ramuri ale sistemului de guvernare, nu neapărat pe necesitatea fiecărui cetățean de a intra în detaliul fiecărui aspect al guvernării.

Nu s-a schimbat nimic de anul trecut când discutam despre interzicerea drogurilor. Da, sigur, am avut un accident absolut înfiorător căruia i s-a făcut promovare la greu, inclusiv cu poze de la fața locului. Da, îl avem pe Cătălin Țone care a devenit vedeta luptei antidrog luptând cu faptul că la un concert unde toată lumea era prezentă cu acordul părinților semnat (obligatoriu), s-au folosit cuvinte urâte, gen „țiganca” pe care le învață copiii. Dar, după cum vă spuneam și anul trecut, România nu vorbește serios despre lupta anti-drog dacă nu vorbește despre drogul care încă face cele mai multe victime în România: alcoolul. Și sunt câteva considerații de luat în seamă - o să mă opresc la două probleme:

De fiecare dată când cineva pornește o discuție despre SCRUM zilele astea stai să te gândești dacă nu cumva SCRUM, o metodologie agilă menită să facă viața dezvoltatorilor de software ceva mai bună, nu cumva este de fapt unealta diavolului în iadul de lux numit dezvoltarea de software. Este cât se poate de „la modă” să te iei de SCRUM, pentru foarte mulți fiind cea mai importantă metodologie folosită pentru creat software. SCRUM e peste tot, dar majoritatea celor care vorbesc despre SCRUM habar n-au ce zic, așa că hai să vorbim un pic despre chestia asta.

La cenaclul R&W s-a pomenit fugitiv despre scandalul literar cel mai recent. Poate nu-l știți, și o să-l rezum. Bogdan-Alexandru Stănescu a scris o carte, Copilăria lui Kaspar Hauser, în care a folosit niște termeni derogatorii la adresa romilor. Valeriu Nicolae s-a autosesizat într-un articol în Libertatea și a invocat zeii rasismului, întrebându-se de ce a fost premiată o carte în care sunt folosiți termeni derogatorii pentru romi.

Din situația de la Crevedia, o localitate cunoscută cel mult din glumele celor care căutau un înlocuitor pentru Cucuieții din Deal, unul din episoadele cele mai interesante a fost legat de o nuntă care avea loc în apropiere. Sub 500 de metri distanță de explozie, informa artista care după aia a dat jos postarea. Și chiar dacă e foarte ușor să-i condamni pe cei care au făcut asta, mi-am dat seama că îi înțeleg pe oameni că și-au continuat nunta, chiar dacă eu nu aș fi făcut la fel.