Dacă e ceva ce m-a preocupat puternic în ultimii ani este transformarea unor oameni cât se poate de normali și integri în niște bigoți. Pandemia a fost un breaking point pentru toată lumea - și pentru mine a fost, a fost un moment în care am făcut un restart mental și am început să mă gândesc mai mult la niște probleme fundamentale. Al doilea pas a fost explorarea filosofiei antice pe care am făcut-o cu Sergiu în podcastul de istorie. Explorarea asta mi-a dat câteva revelații interesante în ceea ce privește organizarea ideilor dar și despre nevoia de a pune ordine în propriul sistem de idei.

I just saw Jack Rusher’s presentation at StrangeLoop called „Stop writing dead programs”

Au trecut două săptămâni și am decis că e totuși un subiect suficient de important încât să vorbesc despre el. Cultele din România (cu excepția cultului mozaic) s-au unit într-o singură mișcare să protesteze actualizarea legii învățământului, articolele problematice fiind cele legate de incluziune:

Poate problema mea cea mai mare nu doar cu AI-ul dar și cu tehnologia din ziua de azi este că nu mai rezolvă altceva decât probleme de oameni bogați. Toată lumea visează să rezolve probleme de oameni bogați. Nu am mai auzit niciun proiect real care să încerce să rezolve probleme pentru oameni normali sau care să-i sprijine pe cei săraci să iasă din sărăcie.

Din când în când mai apare într-o conversație nervoasă (vezi articolul anterior) ideea că „băi, eu am zis chestiile astea și s-au adeverit”.

Nimic uimitor în momentul în care Roxana a interacționat cu vorbitorii de dreapta de pe Twitter. În mod normal probabil i-aș fi zis că nu are sens să se bage în mocirla respectivă, pentru că știam cum aveau să se desfășoare ostilitățile. În cazul ăsta, însă, eu am fost instigatorul discuției. Eu am descoperit acea postare a lui Victor Emmanuel care a pornit toată discuția, cea căreia Roxana a încercat să-i dea un răspuns nemeritat de coerent în articolul despre „Cui îi e frică de identitățile de gen?”. Dar articolul ăsta e mai lung, așa că înainte să punem…

Asta e o postare despre jocuri de noroc, dar o să încep cu o discuție scurtă nelegată de subiect. Nu mai departe de ieri vorbeam despre două știri: în prima, în Bacău niște stâlpi de înaltă tensiune au fost dărâmați la pământ pentru că niște hoți au furat elemente de susținere de la baza lor, în cealaltă niște cetățeni au furat un pod cu totul în Suceava. În discuțiile foarte scurte pe tema celor două știri s-a sugerat că nu există o problemă etică acolo; oamenii ăia fură pentru că simt că li se cuvine, că nu fură de la un om, fură de la stat, sau de la o firmă, nu?

Eu, serios, i-aș fi zis „Unfluencer”. Sunt sigur că cineva se va gândi și la varianta asta. Dar da, astea sunt noile buzzword-uri cu care trebuie să te obișnuiești. Hai să punem câteva informații la fiecare din ele.

După ce Twitter a decis că e mai bine să-i lase pe utilizatorii normali fără o protecție suplimentară la autentificare (2FA via SMS a devenit cu plată), am decis ca de fiecare datâ când am ceva de zis ce ar merge pus pe Twitter, pun pe blog, pe platforma pe care o dețin eu, personal. Voi comenta probabil în zilele următoare despre asta.

Discuția de azi pornește de la o postare pe Facebook a lui Alexandru Lamba, scriitor brașovean, dezamăgit de lansarea cărții Theodoros a domnului Mircea Cărtărescu. Îi dăm cuvântul lui Alexandru Lamba: