Discutam cu un amic și am ajuns la concluzia că marea majoritate a presei moderne este, de fapt, lupta unor oameni de a crea conținut pentru roboți. Articolele pe care le citiți în presă, majoritatea, nu sunt făcute pentru voi, cei care citiți - ci sunt făcute pentru roboți precum Google, Facebook, Bing. Să mă explic.

(AnteScriptum: postarea asta nu e despre Buhnici. Înlocuiți Buhnici cu influencerul vostru preferat care navighează solo și nu-și dă seama de ce eșuează în ceea ce face. Eu cazul lui Buhnici îl cunosc, pe ăsta îl folosesc.)

Recent a rulat o știre despre cum elevii ar trebui să fie testați de droguri în școli, iar cei care refuză să ajungă la închisoare. De obicei e câte-o lege dată de un viitor dosar penal care pare mai degrabă o problemă în familie pe care vrea să și-o rezolve, ceva stil „copilul meu ia etnobotanice și o să-l învăț eu minte”. Genul ăla de proiect de lege care vezi clar că nu e gândit, nu are nicio logică, nu se gândește la impactul social, cultural.

Se vorbește destul de mult zilele astea despre „demisia tăcută” și despre faptul că „generația asta nu mai vrea să muncească” - curentul „antimuncii” care e din ce în ce mai vizibil pe-afară. Cam tot ce am citit în presa românească despre fenomenul ăsta este, însă, fie din niște articole traduse care nu mai fac punere în context, fie sunt pur și simplu aserțiuni aleatorii, unele corecte, altele incorecte, dar foarte slab argumentate. Să mai adăugăm, așadar, un articol la stiva asta, acum că m-am întors acasă din concediu și testul COVID e negativ deși capul meu zice altceva.

O să încep o serie de recenzii cu produsele pe care le-am mai folosit ceva mai mult timp și despre care o să pot să emit niște păreri. Nu vor fi păreri-expert, ci vor fi mai degrabă păreri de utilizator care chiar a folosit produsul respectiv ceva vreme.

Săptămâna trecută v-am dat o problemă de economie. La bilanțul de la jumătatea anului oamenii de la Petrom au tras o linie și au văzut că au avut profit de 7 ori mai mare. Știrea a fost preluată prin ziarele de economie, în mod just. Dar acum urmează partea a doua, unde Petrom s-a prins că, stai, nu e ok, nu vroiam să se prindă fraierii că noi am făcut profit de ne-a ieșit pe nas, ce facem aici? Așa că au schimbat un pic tonul, și au dat un anunț că le e greu, greu tare de tot, sărăcuții suferă pentru noi!

Pentru mulți oameni din IT-ul românesc experiența unei concedieri e virtual inexistentă. Un domeniu în constantă expansiune, încă disperat după oameni de angajat, pare că va acapara întreaga forță de muncă din România și va mai cere încă. Lucrurile par promițătoare pe termen lung, nimic nu pare că va aduce nori negri, totul va fi frumos, strălucitor. Dar lucrurile nu mai stau așa grozav în alte părți. Prin SUA, care încă mai dau ora exactă în materie de IT, cam toate companiile încep să pună frână la angajări. „Oracle taie din joburi” e doar ultimul titlu pe tema asta - dar Microsoft, Alphabet, Meta, Apple, toți au cam pus frână la angajări. Și, dacă citesc bine titlul ăsta, și Amazon a pus un pic de frână la angajări în zona de white collar în timp ce a concediat 99.000 de lucrători necalificați din depozite. Așadar, scriu despre experiența asta pentru că s-ar putea s-o vedeți și voi în IT-ul românesc. Varianta TL;DR la coadă.

I just watched the presentation made by Chandler Carruth at CPP North regarding „the future of C++” - or, more precisely, the introduction of Google’s next programming language to be embraced by the few people who don’t know about how consistent the Google graveyard really is. I’m not sure what is the rationale of this creation, perhaps it’s the one thing that Chandler Carruth need to get a promotion inside Google, or perhpas he got tired of working on real projects and wanted to work on something that he likes without people bugging him all day „why aren’t you fixing X” - where X is the many faults in the gazillion of products that Google prepares to „sunset”.

Discuția cu algoritmul YouTube e foarte importantă zilele astea pentru că YouTube și platformele de streaming în general au ajuns să definească ce fel de conținut consumăm și cum ne informăm. YouTube e probabil cea mai folosită platformă și va mai fi încă câțiva ani de-acum încolo. Invariabil, oamenilor li se vor modela preferințele în funcție de „algoritm”, fie că le convine sau nu.

Zilele trecute am tot citit diverse opinii despre dinamica prețurilor la carburanți. În principiu ideea generală era de fapt că statul e de vină pentru că după creșterile prețurilor - creșteri corelate cu creșterea prețului barilului de petrol - nu vedem o scădere a prețurilor. Tezele exprimate de oameni ca Vali, destul de convinși că motivul pentru care nu scad prețurile atunci când scade prețul barilului de petrol este că statul ia banii ăia.