Deocamdată e ilegal să substituim numele cu calificativul „proasta satului”, așa că titlul rămâne neschimbat. De ce cere Anamaria Gavrilă STS-ului să pună la dispoziție numele celor care au votat? Păi există un singur motiv. Strategii oamenilor lipsiți de caracter vor să pună în aplicare tehnica pe care au folosit-o republicanii americani pentru a menține publicul într-o stare de tensiune constantă. Certificatul de naștere al lui Obama.

Mai apare din când în când discuția asta și întotdeauna sunt uimit că lumea nu știe care e cea mai simplă și naturală cale de a avea acces la caracterele românești pe orice tastatură, fără să fie mare confuzie. Știu că există un aranjament de tastatură oficial de limba română, care înghesuie caracterele românești pe tastele cu caractere speciale, lucru care îi face pe oameni să tot schimbe între aranjamente pentru a tasta acele caractere speciale, care sunt de negăsit în varianta românească. O problemă sordidă dacă, de exemplu, ai fi programator, pentru că acele caractere speciale sunt extrem de folosite în fiecare zi din viața unui programator.

După ce am vorbit in postarea anterioară despre lucruri rele, hai să compensăm cu câteva lucruri bune.

Lucrurile au fost cam lente zilele astea pentru că am fost toți prinși în nebunia asta cu alegerile și cu faptul că Simion se poartă ca un gagiu căruia i-ai dat papucii dar tot insistă să-ți demonstreze că tu-l iubești. Problema mea fiind că aș vrea să mă concentrez pe alte lucruri mai importante, dar trebuie să dăm un pic niște lucruri pe care le avem pe suflet înainte să mergem mai departe (gen să continuăm cu Recenzii Neautorizate, Podcastul de Istorie sau viață în general).

Dacă nu ar trebui să muncesc mult zilele astea m-aș băga cu mare plăcere prin tonele de FoxNews&Friends disperați că nu le-a mers puciul cu Simion în România. Pentru că manipulările sunt jenante, main-page-ul tiktok m-a întâmpinat din start cu vreo două-trei, și recunosc că sunt delicioase, mai ales prin lipsa lor de logică internă pe care cultiștii magarici nu sunt capabili să o sesizeze. E ca și cum ai explora un univers alternativ, un fel de univers în care Spiderman e porc sau ceva de genul; e mișto, dar știi că ceva e putred la mijloc (un Spiderman porc ar fi, evident, Spiderhog, nu Spiderman).

Postarea asta vine pe un fond de nerv teribil, dar, după 5 luni și un pic în care nu am exprimat lucrurile astea va trebui să-mi dați voie inclusiv să vă cert un pic. Da, pe voi, ăștia care ați fost ieri la vot și ne-ați salvat de încă o piesă de mobilier la conducerea țării, pe ăia care susțin o piesă de mobilier la conducerea țării și să vedem ce se va întâmpla de-acum încolo.

Pentru că e un weekeND în care nu vorbim despre politică, am zis să facem un pic de ordine, punem la loc scaunul în dulap (an outing nobody needs nor expects) și punem niște muzică ce mi-a gâdilat simțurile plăcut în ultima vreme. Muzică nesuveranistă, cât mai putem să ascultăm de-asta.

De-abia acum ajung și eu la o tastatură să scriu despre lucrurile astea; în primul rând, una din primele petiții care contează și care trebuie semnate este aceasta semnată deja de 4000 de oameni. E vorba de un protest la adresa închiderii Centrului de Excelență pentru Copii și Tineret al Bibliotecii Județene Brașov. Am aflat de treaba asta de la Vali care a și scris despre asta un pic mai mult. A mai scris și Roxana care scriind mai târziu are un pic mai mult context.

Mai așteptam să se strângă câteva cărți citite, dar până la urmă ura este subiectul numărul unu în societatea noastră azi, ne vom prezenta la vot să alegem între un om care trăiește din ură și un om care măcar mai are un minimum de decență, și cartea despre care vreau să vă povestesc explică foarte clar cum am ajuns în punctul ăsta.

Zilele astea avem de-a face cu cele mai halucinante lupte politice; desigur, e ultima zi de campanie electorală și cu cât lași mai multă informație capabilă de a încurca jocurile altora, cu atât mai bine. Notabil, Lasconi a „găsit” niște poze cu Nicușor Dan fotoșopat și a aruncat acuzația - suficient cât să îl acuze pe Nicușor Dan în fața electoratului pe care teoretic l-ar avea în comun. Am mai zis și în postarea anterioară că mi se pare halucinant ca persoană publică să crezi o poză care ajunge pe internet, fără să-i verifici sursa temeinic.