O diatribă scurtă pe tema producției de microcipuri.

Dau acest tweet: «Ministrul Economiei habar nu are cum funcționează lucrurile în economie. Declară el: „Românii fac salariul aproape jumi-juma cu statul”. Nu, nu ei fac jumi-juma salariul, firmele fac, ei nici nu văd banii ăia, li se ia doar TVA-ul. Iarăși avem un cretin incapabil la minister.»

Zilele trecute toată lumea era nervoasă pe Samsung că a eliminat încărcătorul de la dispozitivele sale după ce a făcut mișto de Apple pentru că a făcut lucrul ăsta. Nu e prima oară când Apple fanboys sunt teribil de ofensați că cineva le-a furat ceva de la Apple - că e vorba de forma dreptunghiulară sau alte lucruri similare, mereu se găsește ceva de furat de la Apple (și mereu se găsește prior art pentru inovațiile Apple). Problema reală e că cei mai mulți din oamenii ăștia care comentează nu au avut niciodată șansa să lucreze într-o industrie care să le permită să inoveze.

Control este un joc action-adventure publicat în 2019 - dar varianta pe care am jucat-o este Ultimate edition, actualizată în 2020, care conține și două DLC-uri (pe care nu le-am jucat foarte mult).

Pentru cei care vor să-mi dea acel link din XKCD, o explicație la final.

Dacă SUA ar vedea ce se întâmplă în SUA, ambasada SUA în SUA ar fi incredibil de supărată, SUA s-ar mobiliza, ar implica Națiunile Unite într-o rezoluție de pace, și apoi SUA ar trimite trupe în SUA să se calmeze situația. Ar trimite și România câteva plutoane de jandarmi, că de ce nu, suntem oameni buni care ajutăm în situații d-astea. Dar nu am început acest articol pentru a da o glumă altfel destul de subțire ci, mai degrabă, este o reflecție personală asupra propriilor alegeri politice. Un istoric personal, să-i zicem, de relaționare cu ideile politice, și neîntâmplător o să discut foarte mult despre politica din State. Putem să discutăm de ce vorbesc atât de mult despre politica din State, dar într-o altă postare.

Am avut ieri, pe Twitter, o conversație care m-a pus un pic pe gânduri. Era un pic nemulțumit de ceva ce se întâmpla în spațiul politic, și cel cu care discutam își exprimase părerea cu un soi de dezamăgire și defetism care, sincer, îmi displace. Dar am întrebat exact despre ce e vorba - omul spunea că vrea să plece din țară, că planifică de foarte multă vreme să o facă, iar când altcineva a intervenit, sugerând că România e frumoasă dacă o vezi ca turist, omul a replicat destul de supărat că e prea multă nesimțire, hoție, chiar și când te duci ca turist.

Foarte scurt, câteva greșeli în discuțiile despre AUR, formațiunea care a apărut de nicăieri și care a ajuns în parlament.

Am așteptat cele treizeci de zile necesare pentru ca contul meu să fie definitiv șters, și după aceea am uitat că vroiam să scriu despre asta pentru că m-am luat cu alte lucruri. Ceea ce e grozav și poți face în momentul în care nu mai ai cont de Facebook să te cerți cu toată lumea acolo pe „scandalul zilei”. De-acum, mai „socializez” pe twitter și pe discord; „scandalul zilei” mă ocolește destul de des, așa că, în teorie, am mai mult timp pentru orice.

This thought was sparked by the diversity and inclusion panel from Meeting C++, a recording published recently. I will comment on the video itself later in this post, however, I wanted to explain where this comes from.