Postarea asta vine pe un fond de nerv teribil, dar, după 5 luni și un pic în care nu am exprimat lucrurile astea va trebui să-mi dați voie inclusiv să vă cert un pic. Da, pe voi, ăștia care ați fost ieri la vot și ne-ați salvat de încă o piesă de mobilier la conducerea țării, pe ăia care susțin o piesă de mobilier la conducerea țării și să vedem ce se va întâmpla de-acum încolo.
Pentru că e un weekeND în care nu vorbim despre politică, am zis să facem un pic de ordine, punem la loc scaunul în dulap (an outing nobody needs nor expects) și punem niște muzică ce mi-a gâdilat simțurile plăcut în ultima vreme. Muzică nesuveranistă, cât mai putem să ascultăm de-asta.
De-abia acum ajung și eu la o tastatură să scriu despre lucrurile astea; în primul rând, una din primele petiții care contează și care trebuie semnate este aceasta semnată deja de 4000 de oameni. E vorba de un protest la adresa închiderii Centrului de Excelență pentru Copii și Tineret al Bibliotecii Județene Brașov. Am aflat de treaba asta de la Vali care a și scris despre asta un pic mai mult. A mai scris și Roxana care scriind mai târziu are un pic mai mult context.
Mai așteptam să se strângă câteva cărți citite, dar până la urmă ura este subiectul numărul unu în societatea noastră azi, ne vom prezenta la vot să alegem între un om care trăiește din ură și un om care măcar mai are un minimum de decență, și cartea despre care vreau să vă povestesc explică foarte clar cum am ajuns în punctul ăsta.
Zilele astea avem de-a face cu cele mai halucinante lupte politice; desigur, e ultima zi de campanie electorală și cu cât lași mai multă informație capabilă de a încurca jocurile altora, cu atât mai bine. Notabil, Lasconi a „găsit” niște poze cu Nicușor Dan fotoșopat și a aruncat acuzația - suficient cât să îl acuze pe Nicușor Dan în fața electoratului pe care teoretic l-ar avea în comun. Am mai zis și în postarea anterioară că mi se pare halucinant ca persoană publică să crezi o poză care ajunge pe internet, fără să-i verifici sursa temeinic.
Pe scurt.
In Varietate Concordia
O să citez un pic wikipedia aici, pentru că e mai simplu. Ideea de a plasa animale cu sânge cald într-o mină (de cărbune) pentru a detecta monoxidul de carbon a fost propusă de John Scott Haldane în 1895. Canarul a fost folosit din 1896; și destul de târziu în secolul XX s-a folosit în mine un canar pe post de santinelă. Păsările, mult mai susceptibile a se îmbolnăvi de la monoxidul de carbon, arătau semnele de intoxicație mult înaintea oamenilor, care aveau timp să-și folosească mijloacele de protecție respiratorie sau să evacueze locul. Pentru că muncitorii în mină nu sunt totuși niște bestii fără suflet, păsările erau puse destul de des în cuști cu propriul lor rezervor de oxigen, pentru ca să poată supraviețui după ce au arătat semnele de îmbolnăvire.
De vreo două ore mă chinui cu o postare despre beția de cuvinte și felul în care românii se îmbată cu cuvinte fără sens, că vorbim de declarații politice demagogice, de postări de bloggeri care mint cu spume sau de urări în care nonsensul și erezia își dau mâna precum (citez) „Lumina Sfintei Invieri să vă umple inima cu cele patru taine divine credință iubire speranță bucurie”.
Câteva lucruri de urmărit zilele astea. Nu știu dacă o să devină o treabă recurentă, așa că nu îi dau număr de serie, dar vedem ce se întâmplă.
Anul ăsta am luat decizia de a renunța la Goodreads - încă un pas spre închiderea dependenței de serviciile firmelor americane de tehnologie. Nu am un înlocuitor foarte bun pentru el, și cred că o să fiu mai calm dacă nu mai am zeci de oameni revoltați că vezi doamne am scris de rău de prințișorul Cărtărescu. Scriitorii români o să răsufle ușurați. Deocamdată o să-mi iau notițe separat și o să public pe blog din când în când.