Acum că închidem capitolele legate de 2023, să vă povestesc un pic despre mini-proiectul legat de KPop pe care l-am avut anul trecut. Intenția mea era să fac un top cu cele mai bune piese din zona KPop, și să vi-l dau aici ca un top 100. Experiența de anul trecut mi-a arătat însă cât de dificil e să fac un astfel de top, încercând să-l țin subiectiv, nu folosindu-mă de criterii pseudo-obiective gen „numărul de vizualizări”.

Pentru că discuția mi-a stârnit prea multă scârbă, am lăsat seria despre piraterie suspendată la mijloc. Din fericire, am prieteni care mă trag de mânecă pentru că nu mi-am dus gândurile până la capăt, și chiar dacă ce urma să scriu aici era întins pe vreo 5 sau 6 articole, o să fie unul singur ca să închid povestea asta înainte de sfârșitul anului. Legea talionului digital Dacă ei îți fură datele, ești în dreptul tău să le furi datele la rândul tău.

De când am început seria #nda mi-am dat seama de ce nu e bine să stai prea mult să reflecți asupra naturii reale a stării de fapt, a ce se întâmplă în jurul tău. E deprimant. Prea mult scărmănat în buric poate provoca dureri serioase, și nu mai e o chestiune productivă. De-asta e bine să o punem aici, să o lăsăm scrisă, și să mergem mai departe. Rămânem cu ideea, nu e bine să îți pui întrebări, ori eu fix întrebări mi-am pus și fix răspunsuri mi-am primit.

Atenție mare la asteriscul ăla, pentru că e poveste lungă. S-a lansat Threads în Europa și am intrat să văd ce se întâmplă - dincolo de câțiva oameni care vor să facă scandal, să testeze limitele platformei, apar timid oamenii care vor, cinstit, influensăreală, să câștige followeri cu conținut pozitiv și care să-i ducă până la cer; a pornit, practic, de la zero, următoarea bursă a MLM-ului de influensăreală. Și printre vocile pe care le-a promovat Zuck relativ tare este techgirlstory, care ne învață șapte mituri din programare.

Astăzi am dat peste un documentar publicat recent pe YouTube dar filmat în timpul protestelor din 2017, făcut de o jurnalistă americană, Hailey Gates, pentru seria Viceland, „State of Undress”. Cred că e unul din cele mai clare exemple despre cum nu îți dai seama cât de mult greșește și ratează adevărul presa până când nu vorbește despre tine. Documentarul respectiv e un rateu masiv din foarte multe puncte de vedere, dar în același timp este o ilustrație excelentă despre cum se văd unele lucruri din afară.

Unul din cele mai neplăcute efecte ale pandemiei COVID-19 este adoptarea în masă a codurilor QR în cafenele, restaurante, sau alte locuri publice. Mi-e neclar dacă au fost ceva indicații guvernamentale care au cerut genul ăsta de intervenții - știu că în pandemie majoritatea redirectau către o pagină care îți cerea să-ți completezi numele și numărul de telefon, pentru proximity-tracking, dar suspectez că nimeni de la guvern nu a venit să le zică oamenilor din HoReCa să bage coduri QR peste tot.

Pentru că am cerut mai multe recomandări de podcasturi, mi-au mai venit câteva propuneri. În primul rând să purced cu cele pe care le știu și am uitat să le recomand data trecută dintr-un motiv care-mi scapă (probabil sunt uituc, dar am uitat deja despre ce motiv era vorba). Podcastul de Filosofie Făcut de cineva care știe cu ce se mănâncă și filosofia și pedagogia, Podcastul de filosofie e un program excelent ca program educativ.

Cred sincer că educația românească e excelent construită pentru a pregăti oamenii pentru traiul în România. Școala e locul unde înveți cam tot ce e de aflat despre țara în care trăim. Nu aveam nevoie de confirmarea de la PISA că suntem printre ultimii în Europa - doar suntem printre ultimii la cam toate capitolele sociale și economice, de ce ar fi altfel cu testele PISA? Și apoi ai titluri dramatice gen: Testele PISA arată realitatea dramatică a României: A crescut decalajul dintre rezultatele copiilor vulnerabilizați de sărăcie și al celor din medii sociale avantajate, echivalent cu o diferență de 3 ani de educație școlară între copii.

Nu prea am scris foarte mult despre podcasturile românești, în mare parte pentru că calitatea lor e foarte slabă. Dar sunt câteva podcasturi care mi-au rămas în pocket casts, și vreau să vă vorbesc despre ele. Tehnocultura Tehnocultura este deocamdată singurul podcast românesc despre tehnologie care a supraviețuit la mine în Pocket Casts. Formatul podcastului e de discuție pe știrile din tehnologie din ultima săptămână (și nu numai). Gazdele, Manuel Cheța și Vlad Bănică, au o chimie foarte bună, și nu mi se pare că vorbesc pe lângă subiect; dar, cel mai important, sunt capabili să-și recunoască limitările.

Pe la mijlocul anului am formulat o critică la adresa documentarului Cleopatra. Nu am mai publicat-o pentru că nu mi s-a mai părut un lucru important, analiza unui astfel de documentar doar ar da mai multă apă la moară oamenilor care se uită la istorie ca la o jucărie propagandistică și atât. Dar odată cu filmul Napoleon s-a reaprins o discuție mai veche legată de felul în care populația se raportează la sursele de informare, și chiar dacă discuția respectivă nu e publică vreau să reamintesc câteva aspecte.