Neînțelegerea cu ascultătorii de podcast

În primul rând va trebui să îmi cer scuze lui Dragoș Stanca pentru că nu am înțeles foarte bine prezentarea lui de la podfest. Într-o postare anterioară am dat de înțeles că Dragoș Stanca e cel care scoate din burtă niște cifre, ori ele nu erau scoase din burtă, ci din BRAT. Este o cifră pe care am contestat-o vehement, și care practic a pus un dubiu teribil asupra întregii prezentări a lui de la PodFest

Vânătoarea de dragoni -- povestire scurtă

Acest text a fost conceput pentru a fi inclus într-o colecție ceva mai mare cu dragoni pe care o publica altcineva pe copaci morți. Textul a fost scris într-o după amiază în ianuarie 2016 pe o idee care a fost la fel de surprinzătoare pentru mine ca și pentru voi, după care a ajuns să nu mai fie folosit. M-am gândit de vreo trei ori că e păcat de el și apoi am uitat complet de el până în această după-amiază de valul doi de pandemie.

Alexandru Lamba - Singurătatea singularității (Herg Benet, 2018)

„Singurătatea singularității” vrea să fie un fel de „Cronici marțiene” care relatează prin povestiri scurte soarta unui Pământ în criză care antagonizează o inteligență artificială, trece printr-un Mare Cataclism și o parte din oameni scapă în cosmos, o parte sub pământ. Textul este digerabil, dar ratează mai toate obiectivele propunându-și un scop prea larg (printre altele).

La ce folosesc integralele?

Într-un articol intitulat sugestiv „Batman, caut Gotham. Rog seriozitate”, Daniel Funeriu încearcă să ne explice de ce integralele l-au făcut maestru în kung-fu și de ce lectura lui Ion te poate face să transcezi universul material și să atingi Nirvana. Cred că explicațiile lui, încărcate cu prea multă siguranță de sine, nu vor reuși să-i convingă pe prea mulți, poate pentru că siguranța respectivă arată mai mult a aroganță decât a echilibru interior.

Robert Adam – Două veacuri de populism românesc (2018, Humanitas)

Cartea lui Robert Adam se vrea o radiografie a fenomenului populist din România începând de la mijlocul secolul XIX până în anii 2000. Ratează însă o mare parte din obiective: trece foarte rapid peste populismul comunist, concentrându-se pe el ca material introductiv pentru explicarea anilor 1990-2010. În același timp, tratează superficial populismul în anii recenți, rezumându-se la activitatea partidelor politice, ignorând complet mediul digital/internet.