Pentru un motiv care îmi scapă, conservatorii, mari fani ai libertății de expresie și a libertăților individuale în general, se pun pe interzis lucruri de fiecare dată când au măcar un dram de putere în mâini. Și aș vrea să zic că nu înțeleg de ce, dar înțeleg, și despre asta o să vorbesc mai jos. De data asta e vorba despre identitatea de gen, și cred că singurul lucru pe care ni-l demonstrează e nu doar că conservatorii români au apucături de comuniști imberbi, ci și că nu prea avem reprezentanți care să ne apere de cenzori fără minte. Să le luăm în ordine.

Ok, so github boldly claims that they fixed slavery by renaming the term „master” to something else((they obviously don’t claim that. But that’s how this kind of action feels like)). This is not a new idea, I have seen it in other places as well. Python people were finally hitting the high of a lifetime when they removed all master/slave terminology from their base code. Now people who had slaves in their family tree (which is basically everyone in the world, depends on how far you want to look in the past) can properly master python coding without thinking at all about the horrible crime of slavery. And without thinking at all, which is, after all, the purpose of python((I’m not only serious, but also a bit fawning over this quality of the language)).

Prin vestul civilizat umblă acum niște idei revoluționare legate de ce trebuie păstrat din istorie și ce nu. Într-un moment de criză socială pe fond de epidemie, britanicii au început să dea jos statui în Bristol pentru că în SUA niște polițiști tratează urât populația de culoare (și să găsească reviste vechi în ele).

TL;DR Dan C. Mihăilescu – „Castelul…” este o carte proastă care elucidează indirect nu doar misoginismul culturii românești, dar și slugărnicia intelectualilor din generația lui Decemeu. De asemenea, pentru cine avea nevoie de o explicație suplimentară, explică eșecul lui DCM pe youtube.

Ați auzit de campania făcută de ministerul culturii, „Citește Românește”? E cam aceeași campanie care se face de vreo 10-20 de ani – românul citește puțin și numai prostii, și suntem siguri că putem rectifica asta!

… și nu doar ele lipsesc la apel. Dar haide să vorbim un pic de ele, ca apoi să extindem un pic problema.

Nu știam de ce a devenit atât de popular acest subiect zilele astea până și pe Twitter, și am văzut destul de rapid știrea referitoare la discuțiile din Parlament. Evident, nu e vorba că se elimină educația sexuală, ci se elimină sintagma „educație sexuală”. Nimic de substanță nu se modifică, însă cei de la PSD și PNL, ambele partide conservatoare, primul de dreapta, celălalt de stânga, vor să-și păstreze confuzul electorat mulțumit. Și sincer, nu e o problemă atât de mare cât s-ar putea crede. 12 ani de Religie nu reușesc să-i învețe pe copiii români să nu fure și să nu mintă, de ce ar schimba doi-trei ani de educație „sanitară” ceva?

Pentru că nu o înțeleg. Scurt și la obiect. Nu pentru că nu înțeleg argumentele celor care sunt afectați de rasism – singurul lucru vag asemănător pe care l-am simțit pe pielea mea a fost tratamentul vameșilor germani prin 2005 sau 2006 care s-au luat de mine pentru că sunt român și au simțit nevoia să mă hărțuiască – pot înțelege argumentele celor care se plâng de rasism. Doar că nu înțeleg cum pot să fie rasiști oamenii a căror cultură((nu exclusiv, dar majoritar)) m-a format pe mine să rejectez rasismul. Serios, e atât de simplu:

Un ascultător ne-a pus întrebarea asta acum câteva zile, și pentru că e o întrebare pe care poate că oamenii și-o pun (mai ales în contextul în care în 2020 au apărut un miliard de podcasturi românești), am zis să dau răspunsul în clar. Varianta TL;DR: nu știm care e, dar probabil că „Pește prăjit” merită titlul. [editare] a existat un podcast de oameni de social media, podio, ținut de Dragoș Novac, între 2006 și 2008, 19 episoade.

Articolul pe care îl discut: „Prosperitatea modelează lumea”, un articol publicat la zoso.ro de către un guest (nu și-a dat un nume). După primul paragraf am simțit nevoia să-mi dau palme peste ochi, prins undeva între amuzament și un sentiment de jenă, și am simțit nevoia de a spune câteva lucruri. E foarte important, citiți articolul înainte de a-l citi pe-al meu.