Ovidiu m-a învățat că dacă ai o întrebare în titlu, răspunsul e, întotdeauna, „nu”. Numai că pentru a răspunde cu nu la întrebarea asta e nevoie de un pic de context, și un pic de muncă. Pentru că, uitându-ne la informațiile pe care le avem, suntem aproape sau chiar la capătul capacității umane de a procesa informație, de a produce, de a interacționa. Chiar, din contră, ne retragem din activitățile care nu demult ne erau esențiale pentru supraviețuire.

Recunosc, nu am citit nimic despre șocanta stare a învățământului românesc așa cum e descrisă de rezultatele testelor de la Pisa. Sau testării PISA. Habar nu am dacă PISA e un acronim sau chiar e localitatea – dacă s-au trimis încolo niște hârtii cu testele copiilor români laolaltă cu ai celor singaporezi și hongkonghezi. Nu am citit zeci de mii de opinii, deși presupun că suntem revoltați ca societate, cu excepția celor care susțin PSD, pentru că ei își dau seama că e o falsă problemă, pentru că e ceva ce nu susține PSD-Partid Stat.

Un mic colț al internetului a fost un pic agitat de faptul că există un proiect de lege care dorește pedepsirea antițigănismului. Proiectul de lege este 540/2019, pe care îl puteți consulta și voi pe site-ul Senatului (un link care funcționează acum).

Aparent Nicolae Robu, primarul Timișoarei, a emis un ordin((e o notă internă, care are doar putere de informare în cadrul instituțiilor)) ilegal și prost definit care să aducă mai multă pagubă în bugetul de stat din procese intentate la CEDO. Ordinul zice în felul următor:

Am pierdut o vreme contactul cu bula mea socială, și am pierdut probabil recomandările pentru acest film, care sunt mai mult ca sigur că au curs mai ceva ca postările despre alegeri. Pentru că e un film entuziasmant – un film despre România așa cum nu am mai văzut de multă vreme, care ne arată o Românie un pic diferită de pesimismul tipic al filmografiei românești.

Citesc newsletter-ul Cristinei și aflu cu uimire că mai există oameni care au instalată aplicația Biziday care aparent din când în când mai dă breaking news. Și sunt un pic mirat. În România nu există breaking news.

Locul 3, nu e deloc rău. Și știu că mulți din oamenii care s-au mobilizat pentru ca Barna să reușească măcar să intre în turul doi sunt acum un pic dezumflați. Aproape 15% după numărarea a 99% din voturi nu e foarte rău. Este exact ceea ce și-au dorit mult mai mulți oameni: e un om nou. De la 0 a crescut la 15% în mai puțin de patru ani. E bine, e foarte bine, și trebuie să acceptați lucrul ăsta. Dar da, nu e cât v-ați fi așteptat. Nu e cât aș fi zis că poate Barna dacă m-ați fi întrebat la începutul anului. Hai să vedem de ce.

Acum câteva săptămâni, OCS au lansat un nou album: „Fabrica de păpuși”. Albumul prinde mai multe piese pe care le-au lansat în timp, de prin 2017, cu ceva material nou, inclusiv piesa titlu, „Fabrica de păpuși”, la care au scos videoclip pe 1 octombrie.

Radu Hossu de la Pro Democrația a făcut zilele astea un sondaj referitor la câți români își doresc dezbateri prezidențiale. Cifrele lui sunt optimiste: 84% vor dezbateri. I-am spus să se uite la cei 16% care i-au răspuns sincer, că nu vor. Pentru că românii nu vor dezbateri, și asta e realitatea. Că nu ai de ce să ai dezbateri pentru rolul de președinte. Pentru că rolul președintelui e pur ornamental.

Zilele trecute am primit un e-mail de la un vechi cititor al blogului care îmi explica că pe liniile 143 și 246 din București se așteaptă foarte mult la un stop, și Londra e o capitală poluată și aglomerată. Aș vrea să zic că glumesc, dar nu glumesc, chiar ăsta e conținutul mesajului pe care l-am primit. Evident, am răspuns că habar nu am despre ce vorbește și că nu pot să scriu pe blog despre lucruri care nu-s treaba mea, dar omul a insistat, destul de nervos că îi datorez lucrul ăsta pentru că mă citește de multă vreme((ceea ce probabil e o minciună, a scris același lucru către prea mulți oameni)).