Aș putea să vă povestesc pe un ton lăcrămos cum mă cenzurează Facebook. Am o poveste care ar putea să vă rupă cămeșa de pe voi de tristețe. Nu e cazul. E un demers inutil, la fel ca toate rapoartele care îmi marchează fiecare postare pe Facebook cu link la blogul meu ca „spam”.

Continui lista cu piesele din martie. Dar încerc să fac o grupare, în sensul că o să adaug, pe unde pot, doar videoclipul „original”, și performance/dance videos o să le dau ca links separat. În playlist-ul final o să fie (de-acum încolo) pe cât posibil doar clipurile originale.

I love the idea of neovim. It made vi even easier to use, even more powerful, and what it can do is amazing. I just don’t think it’s the right tool for the job, and some idiosyncrasies of the editor make me not use it although it’s precisely the sort of tool that I need.

„Trebuie să fii foarte tâmpit să crezi că ce face Trump e ok” zicea un mare clasic în viață, dar pentru mulți încă nu e evident că Trumpilică e tâmpit. În fond, zice lumea, își vede interesul personal, care nu e totuna cu interesul americanilor.

Pentru că sincer vreau să le las în urmă și să mă reîntorc la făcut playliste cu kpop sau să continui seria despre Hush, hai să clarificăm niște lucruri, și să trecem peste ele.

Dacă e un lucru care miră toată dobitocimea dacomană este faptul că nu ne-a rămas foarte multă informație despre daci în general, dar și despre transformarea de la daci, romani, cumani, pecenegi, goți, ce-or mai fi fost, la români. Și explicația e una foarte simplă: dacii nu aveau cultura scrisului. Nici oamenii care au rămas în spațiul numit cu drag „carpato-danubiano-pontic” nu și-au păstrat obiceiurile latinilor care ne-au băgat cultură (militară) cu forța pe gât. Însă ce e cel mai rău e că nici în anul de grație 2025 nu vedem o cultură a scrisului, și îmi vine să vă zic ca Ion-Heliade Rădulescu, autorul primului poem erotic românesc (de care știu eu, poate or mai fi fost) și care spunea „Scrieți, băieți, doar scrieți” (citat aproximativ, povestea mai pe larg aici).

Are Vali un clip foarte scurt în legătură cu motivul pentru care vrei să dai bani pentru cultură, ca individ. Și pentru cine e mai grăbit poate să dea play la clipul ăsta și gata, s-a terminat postarea.

Radu tradusese enshittification (cuvântul creat de Cory Doctorow pentru a descrie ce se întâmplă cu degradarea serviciilor digitale) ca „cacarisire”. Încă ezit să folosesc termenul ăsta pentru că știu cât de mimoze sunt românii și câți cititori au inspirat exasperați de faptul că am pus „ca” înainte de „cacarisire”, gândind „ca virgulă cacarisire!!!”. Dar cuvântul e bun, și la un moment dat poate că o să-l folosim în mod curent pentru a descrie un fenomen real.

Fact-checking-ul este unul din lucrurile luate în vizor de noua administrație americană, spre satisfacția suporterilor conservatori care sunt extrem de deranjați de fact-checkers. Nu știam de obsesia asta a lor cu fact-checking-ul. O chestie de care nu auzisem până recent, când Elon Musk a făcut foarte mult scandal în legătură cu verificatorii de informație publici care îl tot contraziceau.

… și după cum ziceam anterior, o să existe și un playlist pe care îl fac. Care o să aibă foarte multe piese pentru că de data asta nu sunt obligat să mă țin la un număr aleator, de 100 sau 50 de piese. Oricum îmi ieșea mai lung de 100 de piese.